România s-a aflat printre jucatorii exploatarilor de titei din întreaga lumea, aici nascându-se si numeroase elemente de pionierat din acest domeniu, de altfel vital pentru dezvoltarea erei industriale.
Un obiectiv valoros, turistic si istoric, unicat atât în tara noastra, cât si în Europa, îl reprezinta mina de petrol de la Sarata Monteoru, insolita la adresa nesfârsitelor peisaje populate de sonde, din tarile mari producatoare de petrol, singura de acest fel în exploatare din lume.
În umbra codrilor multiseculari
Legendarele locuri din care titeiul este scos la suprafata din puturi se afla pe un versant al Dealului Istrita din judetul Buzau, pe teritoriul localitatii Sarata Monteoru, fosta Fundul Saratii. Acesta este mult mai cunoscut ca statiune balneara, datorita izvoarelor de ape minerale folosite cu mult succes în numeroase terapii, fiind studiate si omologate ca atare, inclusiv de medici francezi renumiti, înca din secolul al XIX-lea. Expertii au remarcat în primul rând compozitia chimica deosebita a apelor, care le califica drept unele care depasesc chiar si performantele medicale ale unora ce au atras pâna astazi nenumarati vizitatori si pacienti din tara si din strainatate.
Totusi, atractia cea mai insolita si mai spectaculoasa a vremurilor prezente o constituie mina de petrol, cu sistemul unic de extragere a petrolului prin puturi, datorat afaceristului grec Grigore Monteoru, care în 1880 a devenit proprietarul exclusiv al exploatarilor din zona. În mod traditional, titeiul brut era colectat de localnici din vremuri mai vechi, însa dezvoltarea unei adevarate exploatari în rezonanta cu vremurile a început odata cu preluarea drepturilor de exploatare de catre Societatea „Steaua Româna”. Din anul 1897, aceasta a continuat în zona exploatarea petrolului prin puturi, dar a început sa sape si câteva sonde, care însa nu au dat rezultatele asteptate, fiind vorba despre un teren petrolifer lipsit de presiunea gazelor. In timpul Primului Razboi Mondial, autoritatile au aplicat stravechea tactica de „erodare” a fortelor” inamice (pe care istoria a retinut-o prin distrugerea resurselor de apa, hrana si adapost aflate în calea invadatorilor), obturând sondele si cea mai mare parte a puturilor, pentru a zadarnici exploatarea lor.
Exploatare atipica
În perioada interbelica, a fost largit si adâncit un put vechi, ajungând pâna la o profunzime de 220 de metri, într-un strat de titei de 1,80 metri grosime. Pentru extragerea acestuia s-a sapat o galerie, transportul pe put facându-se în epoca respectiva cu un troliu, în galeti de lemn, în timp ce aerisirea subterana era realizata manual. Titeiul extras de la Sarata-Monteoru era dens si cu continut mic de benzina, iar în ceea ce priveste productia, aceasta a variat, înregistrând primul vârf de crestere în 1905, când aproximativ 12.000 de tone petrol au fost extrase prin puturi de diferite adâncimi. Al doilea vârf a fost atins în 1933: prin galerii si prin puturi au fost extrase aproape 15.800 de tone.
Din punct de vedere tehnologic, s-a acordat o atentie aparte minei, în contextul în care România s-a afirmat rapid pe plan mondial în domeniul exploatarii, prelucrarii si exportului pe toate meridianele a produselor petroliere. Din anul 1979, la mina de petrol de la Sarata-Monteoru s-au realizat lucrari de modernizare, dar si de exploatare a unor noi straturi de petrol din subteran. Unul dintre puturile minei a fost adâncit pâna la 307 metri, fiind deschis un nou orizont în mina, aflat la 25 de metri sub nivelul marii, de aici forându-se sonde orizontale si verticale, ascendente si descendente.
În prezent, din cei 4.000 de metri de galerii ale minei de petrol, doar 1.600 de metri se afla în exploatare, ele fiind iluminate de lampi speciale actionate cu aer comprimat. Atractia pentru turisti si specialisti se îndreapta catre istoria industriei de exploatare si cunoasterea structurii geologice care a permis o astfel de exploatare „atipica”.
Vizitatorii pot observa putul de acces si pe cel prin care se extrage petrol din galerii. De asemenea, pot fi vazute, prin ferestrele galeriilor, straturile geologice, „puisardele” (acumulari mici de titei) sau elemente tehnologice, precum pompa canadiana, turlele de lemn cu geamblacul necesar interventiei la sonda ori suitorii de aeraj (puturi miniere verticale sapate între cele doua orizonturi).
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii