Cel mai înalt vârf al planetei, muntele Everest, este cu 15 pâna la 50 de metri mai înalt decât ar fi trebuit sa fie în mod obisnuit, din cauza ridicarii provocate de un defileu de râu aflat în apropiere, conform unui nou studiu realizat de cercetatorii de la University College din Londra (UCL).
O anomalie explicata
Studiul, publicat în revista Nature Geoscience, a constatat ca eroziunea cauzata de o retea de râuri aflata la aproximativ 75 de kilometri de muntele Everest sculpteaza un defileu important. Pierderea acestei mase de roca face ca muntele sa se ridice cu câtiva milimetri pe an si si-a marit deja înaltimea cu 15 pâna la 50 de metri în ultimele mii de ani.
Cu o înaltime de 8.849 de metri, muntele Everest, cunoscut si sub numele de Chomolungma în tibetana sau Sagarmatha în nepaleza, este cel mai înalt munte de pe Pamânt si se înalta cu aproximativ 250 de metri peste urmatorul cel mai înalt vârf din Himalaya.
Everestul este considerat anormal de înalt pentru lantul muntos, deoarece urmatoarele trei vârfuri cele mai înalte – K2, Kangchenjunga si Lhotse – difera doar cu aproximativ 120 de metri între ele. Recent, savantii au descoperit si cauza anomaliei.
În opinia lor, aceasta poate fi explicata printr-o forta de ridicare cauzata de presiunea de sub scoarta terestra, dupa ce un râu din apropiere a erodat o cantitate considerabila de roci si soluri.
Este vorba despre un efect numit stiintific „ricoseu izostatic”, prin care o sectiune a scoartei terestre care pierde masa se îndoaie si „pluteste” în sus, deoarece presiunea intensa a mantalei lichide de dedesubt este mai mare decât forta gravitationala descendenta dupa pierderea de masa. Este un proces treptat, limitat de obicei la doar câtiva milimetri pe an, dar care, pe parcursul unor perioade geologice, poate face o diferenta semnificativa la supra-fata Pamântului.
Cercetatorii au descoperit ca, din cauza acestui proces, muntele Everest a crescut cu aproximativ 15 pâna la 50 de metri în ultimele mii de ani, de când râul Arun din apropiere a fuzionat cu reteaua adiacenta a râului Kosi.
Coautorul lucrarii, doctorandul Adam Smith (UCL Earth Sciences) a declarat: „Muntele Everest este un munte remarca-bil prin miturile si legendele care îl înconjoara. Este cunoscut drept cel mai înalt munte, dar pâna în prezent nu se stia si faptul ca el continua sa creasca. Cercetarile noastre arata ca, pe masura ce sistemul de râuri din apropiere se adânceste, pierderea de material face ca muntele sa se ridice si mai mult.”
Neverosimila forta a apei
Astazi, râul Arun curge la est de muntele Everest si se uneste în aval cu sistemul mai mare al râului Kosi. Pe durata mai multor milenii, Arun a sculptat un defileu substantial de-a lungul malurilor sale, spalând miliarde de tone de pamânt si sedimente.
Dr. Jin-Gen Dai de la Universitatea de Geostiinte din China, coautor al studiului, a declarat: „În regiunea Everest exista un sistem fluvial interesant. Râul Arun din amonte curge spre est la altitudine mare, cu o vale plata. Apoi se îndreapta brusc spre sud ca râul Kosi, scazând în altitudine si devenind mai abrupt. Aceasta topografie unica, care indica o stare de instabilitate, are probabil legatura cu înaltimea extrema a Everestului”.
Ridicarea nu se limiteaza la muntele Everest si afecteaza vârfurile învecinate, inclusiv Lhotse si Makalu, al patrulea si, respectiv, al cincilea cel mai înalt vârf din lume. Relansarea izostatica creste înaltimea acestor vârfuri într-o masura similara cu cea a Everestului, desi Makalu, situat cel mai aproape de râul Arun, ar înregistra o rata de ridicare usor mai mare.
Coautorul studiului, dr. Matthew Fox (UCL Earth Sciences), a declarat: „Muntele Everest si vârfurile sale învecinate cresc pentru ca ricoseul izostatic le ridica mai repede decât le distruge eroziunea. Le putem vedea crescând cu câtiva milimetri pe an cu ajutorul instrumentelor GPS, iar acum întelegem mai bine care este cauza acestei cresteri.”.
Examinând ratele de eroziune ale râurilor Arun, Kosi si ale altor râuri din regiune, cercetatorii au putut determina ca, în urma cu mii de ani, Arun s-a unit si a fuzionat cu reteaua râului Kosi, un proces numit „piraterie de drenaj”. Astfel, o canti-tate mai mare de apa a fost canalizata prin râul Kosi, sporindu-i puterea de eroziune si luând cu ea o cantitate mai mare de soluri si sedimente din peisaj.
Cu o cantitate mai mare de teren spalat, s-a declansat o rata crescuta de ridicare, împingând vârfurile muntilor din ce în ce mai sus.
Autorul principal, dr. Xu Han de la China University of Geosciences, care a efectuat lucrarea în timpul unei vizite de cercetare a China Scholarship Council la UCL, a declarat: „Modificarea înaltimii muntelui Everest evidentiaza cu adevarat natura di-namica a suprafetei Pamântului. Interactiunea dintre eroziunea râului Arun si presiunea ascendenta a mantalei Pamântului da un impuls muntelui Everest, împingându-l mai sus decât ar fi fost altfel.”.
GABRIEL TUDOR
Comentarii