30 iunie 2008: se implinesc exact 100 de ani de la producerea unui eveniment cu totul neobisnuit, ale carui cauze nu au fost insa pe deplin elucidate: asa-numitul fenomen Tunguska. Exista numeroase ipoteze, despre unele dintre ele am scris si noi in „Magazin” (vezi si versiunea domnului Stefan Sgandar), dar se pare ca inca exista loc pentru interpretari. Un alt roman, profesorul Ioan Nistor din Huedin, jud. Cluj, a enuntat inca in 1989 ceea ce domnia-sa a numit „Ipoteza 101”, absolut originala si confirmata ulterior de unele cercuri stiintifice. Prof. Nistor readuce in discutie acest subiect, pentru cititorii publicatiei noastre.
Tungusk n-a explodat!
In zorii zilei de 30 iunie 1908, o explozie apocaliptica produsa deasupra taigalei siberiene a distrus padurea pe 2200 km2, incendiind-o pe aproape jumatate din suprafata. La asemenea proportii, prima ipoteza veridica trimitea catre un bolid cosmic urias, care ar fi explodat inainte sa atinga pamantul. Totusi, specialistii au afirmat ulterior ca acesta… n-ar fi putut exploda, viteza lui fiind prea mica (sub 1 km/s). Aspectul zonei era ca si cum dezastrul ar fi fost provocat de o punga fierbinte de aer comprimat, pe care meteoritul o impingea in fata sa. „O punga de gaz de mari dimensiuni, pe care bolidul a intalnit-o in calea sa” – afirma prof. Nistor.
Acesta presupune ca undeva, intre Marte si Jupiter, coliziunea puternica dintre doi asteroizi a dus la desprinderea unei bucati ce s-a indreptat ulterior catre Terra. La o anumita altitudine, a intalnit o punga mare de gaz, impact care a produs catastrofa. Interpretand observatiile lui Leonid Kulik – primul ajuns in zona dezastrului – romanul rezuma ca toate indiciile (incendiul pornit de sus, aria foarte larga si durata scurta de ardere) duc la ideea sa.
Teoria gazelor „evadate”
Dar de unde o asemenea concentrare imensa de gaze? In mod ciudat, ipotezele enuntate nu iau in calcul conditiile locale, invocate in schimb de prof. I. Nistor: „In Siberia, la nord de paralela 60, primavara este foarte scurta, iar meteoritul din 1908 se nimerise sa cada aici tocmai in pragul verii, cand mlastinile din regiune, intinse pe mii de kilometri patrati, se dezghetasera deja, eliberand in atmosfera intr-un timp relativ scurt mari cantitati de «gaz de mlastina», gaz metan.” (Poate sa fi avut un rol similar si dezghetarea permafrostului, am adauga noi.)
Apare in plus si varianta scaparii din subteran a gazului – intre 0,25 si 2,5 miliarde de metri cubi – intrucat in zona s-a descoperit un asemenea zacamant (ing. D. Timofeiev). Indiferent insa de provenienta, gazul s-a stratificat la o anumita altitudine, dupa un mecanism confirmat si de fenomene petrecute relativ recent in SUA. Astfel, in atmosfera exista medii stratificate in cadrul carora se constituie formatiuni gazoase (respectiv hidrice) metastabile, ce se pot deosebi substantial de mediul din jur prin proprietatile lor: densitate, presiune, temperatura etc.
* * *
Profesorul Ioan Nistor nu se rezuma la elementul declansator al exploziei, ci argumenteaza si celalte anomalii aparente de la locul catastrofei, cum ar fi asa-numita „fluidizare a solului”, care explica ondulatiile uriase ale solului sau rasturnarea din radacini a milioane de arbori. Ipoteza pungii de gaz a fost prezentata la „International Workshop Tunguska ’96” gazduit de Universitatea din Bologna, Italia si difuzata si pe Internet. In 1997 si 1998, profesorul roman a fost invitat sa-si prezinte teoria la manifestari similare, in Anglia si Germania. De altfel, si specialistii rusi au confirmat ipoteza acestuia, modeland pe calculator impactul dintre un meteorit si un nor de gaze naturale aflat la suprafata solului.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii