Dornici de finantari generoase si medalii de aur la o competitie tot mai dura, cercetatorii de azi se intrec in teorii spectaculoase, putine avand o legatura cu realitatea. Supozitiile au luat locul dovezilor sustinute de o cercetare aprofundata, ducandu-le mai mult spre zona prozei stiintifico-fantastice, decat spre cea a stiintelor exacte.
Nu e prima oara cand incercam sa prezentam teorii stiintifice care, o data ce au fost lansate, publicate in marile reviste de specialitate si apoi aduse la cunostinta lumii prin presa mainstream, planetara, au fost considerate eronate dupa trecerea timpului, fiind considerate simple supozitii, contrazise de realitate. Fizicienii teoreticieni au scapat de grija asta, teoriile lor nu trebuie dovedite prin experimente, fiind deductii, presupuneri nascute din complicate calcule matematice.
Revista online Science pomeneste cateva din teoriile care atarna fragil intre legenda si realitate.
Arhimede a inventat expresia „Eureka!” in baie
Renumitului matematician Arhimede, poate cel mai mare din istoria Antichitatii pana azi, dincolo ca este cunoscut pentru importantele sale contributii stiintifice, i se atribuie si inventarea expresiei eureka! A circulat peste milenii, este folosita si azi in lumea stiintifica, dar a fost Arhimede cel care a rostit-o, si nu intr-un for academic, ci chiar in baie?
Sa vedem cum a inceput povestea. Un tiran (conducator) local il contracteaza pe renumitul matematician Arhimede pentru a descoperi o frauda in fabricarea unei piese de aur. Acest tiran, pe numele lui Hiero, il suspecta pe aurarul sau ca a sustras o anumita cantitate de aur si a inlocuit-o cu argint pentru a fabrica o coroana dedicata zeilor. Arhimede ar fi acceptat provocarea si, in timpul unei calatorii ulterioare la baile publice, isi da seama ca cu cat corpul sau se cufunda mai mult in apa, cu atat mai multa apa este dislocata. Volumul de apa dislocata dadea masura exacta a volumului corpului sau, a observat Arhimede. De la aceasta observatie fizica i-a venit si ideea argumentarii in cazul presupusei fraude a aurarului. Deoarece aurul cantareste mai mult decat argintul, el isi da seama ca o coroana amestecata cu argint ar trebui sa fie mai voluminoasa pentru a ajunge la aceeasi greutate ca una compusa numai din aur, prin urmare, ar inlocui mai multa apa decat una din aur pur. Dandu-si seama ca a gasit o explicatie, tanarul matematician grec iese gol din baia publica si alearga acasa, gol pusca, strigand „Eureka! Eureka!”. Sau, in traducere, „Am gasit! Am gasit!”.
Doua milenii mai tarziu, lumea stiintifica este plina de aceasta exclamatie, multi cercetatori recunoscand ca inspiratia le-a venit in timp ce erau sub dus. Dupa cum se stie, asemenea elaborate idei stiintifice au fost inspirate de un „accident” conjunctural. Sau cel putin asa au declarat descoperitorii lor.
„Conjecturile matematice” ale lui Henri Poincaré, teoria relativitatii a lui Einstein, sau cazul lui Isaac Newton care ar fi elaborat teoria gravitatiei inspirat de un mar care i-ar fi cazut in cap, toate au fost descrise in istoria stiintei ca momente eureka! Dar expresia este folosita si de altii. Edgar Allan Poe a scris o poezie in proza cu acest titlu, iar prospectorilor californieni din timpul goanei dupa aur le-a placut atat de mult expresia, incat s-a strecurat in motto-ul oficial al statului, in 1849. Propus de maiorul Robert Selden Garnett. Chiar si Asociatia Americana pentru Dezvoltarea Stiintei isi numeste site-ul sau de stiri stiintifice de ultima ora EurekAlert.
Povesti frumoase, dar din pacate Arhimede nu prea a avut cum sa rosteasca expresia in acest fel. In primul rand, Arhimede insusi nu a scris niciodata despre acest episod, desi a petrecut mult timp elaborand legile flotabilitatii si parghiilor (ocazie cu care ar fi spus „dati-mi un punct de sprijin si voi muta Pamantul”), calculand raza cercurilor pe care le cunoastem ca pi si punand la punct calculul integral care nu ar fi fost inventat pentru inca 2.000 de ani, ca sa nu mai vorbim si de alte realizari matematice, fizice si ingineresti. Si atunci, de unde povestea cu Arhimede iesind gol din baia publica, alergand spre casa si strigand Eureka!?
Ajungem la Roma, de unde vine cea mai veche relatare a povestii cu Eureka!, mai exact la Vitruviu. Marcus Vitruvius Pollio (circa 60-70, 15 i.e.n.) a fost un scriitor roman, arhitect, inginer militar in secolul I i.e.n., cunoscut pentru lucrarea sa cu cele mai multe volume intitulata De Architectura (Despre Arhitectura), dar si pentru discutiile despre proportia perfecta in arhitectura si corpul uman, care l-a dus pe Leonardo da Vinci sa elaboreze faimosul desen numit Omul Vitruvian. El este cel care in anul 40 i.e.n. a inventat ideea ca toate cladirile ar trebui sa aiba trei atribute: firmitas, utilitas, venustas, adica forta, utilitate si frumusete, un principiu adoptat ulterior de romani, atribute care azi s-au cam pierdut in arhitectura Erei Digitale. Asadar, Vitruviu este cel care in introducerea la volumul al noualea al lucrarii sale De Architectura pomeneste patania lui Arhimede si strigatul lui de victorie Eureka! Problema este ca se stie ce baza se poate pune pe relatarea lui Vitruviu, asta si datorita faptului ca a fost elaborata la circa 200 de ani dupa ce s-ar fi petrecut evenimentul grecesc. „Este posibil ca Vitruvius sa fi inteles gresit”, spune Chris Rorres, un matematician de la Universitatea din Pennsylvania, care se autodescrie ca un „fan” al lui Arhimede, pentru ca „metoda volumetrica functioneaza in teorie, suna corect, dar cand o incerci fizic, descoperi ca lumea reala te impiedica sa tragi o concluzie”.
De fapt, Rorres este unul dintr-un lung sir de oameni de stiinta, inclusiv Galileo Galilei, care a citit relatarea si s-a gandit „Nu poate fi corect”. Dupa cum a aratat Galileo in tractul sau La Bilancetta, sau „Micul echilibru”, un om de stiinta de talia lui Arhimede ar fi putut obtine un rezultat mult mai precis folosind propria sa lege a flotabilitatii si o scara precisa de masura, ceva mult mai comun in lumea antica decat un picnometru foarte precis (instrument utilizat pentru determinarea densitatii corpurilor solide si lichide).
„S-ar putea sa existe ceva adevar in intamplare”, adauga Rorres. „Arhimede a masurat intr-adevar volumul lucrurilor, dar momentul Eureka! s-a datorat poate descoperirii sale initiale referitor la flotabilitate, si nu statului in baie si apoi alergarii in pielea goala pe strazile din Siracuza”.
La fel ca si marul care a cazut in capul lui Newton, exclamatia Eureka! persista datorita puterii durabile a povestii: o coroana de aur, o viata in echilibru, un matematician gol. Arhimede este doar o statuie a formulelor matematice, dar si a citatelor inteligente, precum si eroul unor povesti cu adevarat grozave. Sa nu uitam ca intr-o alta poveste, lui Arhimede i se atribuie inventia razei mortii, de fapt o serie de oglinzi care focalizau lumina Soarelui pentru a incendia o flota romana invadatoare.
Fundamentele suspecte ale momentului Eureka! nu inde-parteaza insa capacitatea cuvantului, a expresiei, de a transmite concis si intr-un mod unic fulgerul de inspiratie.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii