Pe data de 5 iunie 2019, publicaTia The New York Times (NYT) a tiparit un necrolog al lui Alan Turing. Nimic neobisnuit pana aici, numai ca el venea la 65 de ani dupa moartea acestuia. Lucru ciudat pentru ca publicatia tipareste cu promptitudine necroloagele personalitatilor, si nu de ieri de azi, ci din 1851. De ce o asemenea întarziere într-o publicatie atat de respectabila? De ce i s-a întamplat asta lui Turing? Si pentru cine nu stie, cine este Alan Turing?
Iata povestea unui geniu ale carui realizari de exceptie si reputatie i-au fost tarate în noroi de britanici pentru un singur motiv: era homosexual.
„Geniul lui Alan Turing (1912-1954) s-a manifestat prin realizarea primelor versiuni ale computerelor moderne si a influentat decisiv ceea ce avea sa fie cunoscut ulterior sub numele de „inteligenta artificiala”, scrie NYT.
Ca unul dintre cei mai mari criptologi ai celui de-al doilea razboi mondial, Turing a reusit decodarea celei mai puternice masini germane de criptat cunoscuta sub numele de Enigma, prin aceasta reusita grabind victoria Aliatilor în razboi si salvarea vietii a milioane de soldati.
Numai ca o mare parte din realizarile sale din timpul razboiului, au ramas secrete, departe de marele public, într-o natiune confiscata de preocuparile de securitate ale Razboiului Rece. Mostenirea sa include nu doar spargerea masinii Enigma, dar si realizarea în 1951 a primului computer britanic numit Ferranti Mark I Computer, care s-a bazat pe un prototip construit cinci ani mai devreme la Universitatea din Manchester. Dar Alan Turing este cel mai cunoscut, probabil, pentru „Testul Turing”, o evaluare ipotetica care cauta sa descopere daca computerele (robotii) pot gandi asemenea oamenilor, un test pe care matematicianul l-a propus în 1950.
Si daca despre reusitele lui Tuning nu se putea vorbi, în schimb, dupa standardele vremii sale, reputatia lui de cercetator a fost brutal spulberata.
Pe 7 iunie 1954, matematicianul britanic Alan Turing, recunoscut ulterior ca fiind unul dintre cei mai inovativi si puternici ganditori ai secolului 20, numit uneori tatal computerelor moderne, a murit ca un criminal.
El a fost condamnat în 1953, dupa legea victoriana în vigoare, sub acuzatia de „indecenta grava”, cum erau definite relatiile sexuale între barbati si fortat sa suporte un tratament de castrare chimica.
Între timp, dezincriminarea homosexualitatii în Marea Britanie s-a facut în anul 1967, dar de-abia în 2009 guvernul britanic si-a cerut scuze pentru tratamentul aplicat lui Alan Turing. „Ne pare rau”, spunea Gordon Brown, pe atunci premier, „Alan si mii de alti barbati homosexuali care au fost condamnati ca si el, sub legi homofobe, au fost tratati groaznic”. În 2013, regina Elisabeta a II-a i-a acordat lui Turing o gratiere regala, la 59 de ani dupa ce o menajera i-a descoperit cadavrul în casa sa din Wilmslow, langa Manchester, în nord-vestul Angliei.
Merite recunoscute tardiv
Dupa gratierea regala, într-un fel, realizarile si reputatia lui Alan Turing au fost re-evaluate. În mare parte si datorita filmului biopic Jocul imitatiei, realizat de regizorul Morten Tyldum în 2014, bazat pe biografia lui Alan Turing, The Enigma scrisa de Andrew Hodges. Desi unii au apreciat filmul, pentru încercarea de a aduce în actualitate un mare cercetator britanic, altii au acuzat unele inadvertente istorice în film, iar publicatia britanica The Guardian îl considera un esec, pentru ca inventeaza o noua acuza pentru a-l insulta pe Turing: „aceea de tradare”.
Iata cateva dintre aceste inadvertente.
Masina care a spart codul Enigma nu s-a numit Christopher (trimitere la numele prietenului de scoala de care se atasase), ci Bombe (Bomba), iar prima versiune operationala a acesteia a fost numita Victory (Victorie). Computerul digital pe care l-a inventat Turing a fost cunoscut ca Masina Universala Turing. Colossus, primul computer electronic digital programabil, a fost construit la Bletchley Park de inginerul Tommy Flowers, care a aplicat ideile lui Turing.
Dar cea mai îndoielnica abordare a filmului apare, în opinia The Guardian, atunci cand este abordat subiectul legat de spionaj. Astfel, în echipa de decriptare a lui Turing este plasat cu totul fantezist John Cairncross. În realitate, Cairncross s-a aflat la Bletchley Park, dar într-o unitate diferita de cea a lui Turing. Dupa cum spune si biograful lui, Andrew Hodges, în cartea pe care se bazeaza acest film, „este absurd sa ne imaginam ca s-ar fi întalnit doi oameni care lucrau separat la Bletchley. Securitatea era prea mare pentru a permite asta”.
Si mai grav, Turing descopera ca acest Cairncross este spion sovietic, dar Cairncross îl ameninta ca îi va da în vileag înclinatiile homosexuale. „Daca vorbesti despre secretul meu, îl voi divulga pe al tau”, îi spune el lui Turing. Santajul functioneaza. Turing acopera spionul, cel putin pentru o vreme.
Tocmai acest amanunt complet imaginar este considerat de publicatia londoneza „profund jignitor”. Pentru ca a ascunde un spion era un lucru extrem de grav în acea perioada de razboi. Asa ca „a-l acuza pe Alan Turing, unul dintre cei mai mari eroi ai razboiului din Marea Britanie, de lasitate si tradare”, este deplorabil. „Licenta creativa este un lucru, dar calomnierea reputatiei unei mari personalitati, facand apel la prejudecata anilor 50 cand homosexualii erau considerati automat un factor de risc, este cu totul altceva, scrie The Guardian. Culmea este ca John Cairncross era spion sovietic, dar fusese infiltrat chiar de agentul MI6 Stewart Menziesla pentru a scurge mesaje catre sovietici în beneficiul britanic.
Fictivul detectiv Nock îl banuieste pe Turing de spionaj, dar adevarul este ca el nu a fost niciodata acuzat de asa ceva. A fost urmarit pentru ca s-a descoperit o legatura „indecenta” si ilegala cu un barbat, cu totul întamplator, dupa ce Turing declarase la politie o spargere în casa lui.
În finalul filmului, cateva cuvinte vin sa sublinieze ingratitudinea sistemului fata de realizarile marelui savant britanic: „Dupa un an de terapie hormonala mandatata de guvern, Turing s-a sinucis la 7 iunie 1954, avea 41 de ani. Între 1885 si 1967, aproximativ 49.000 de barbati homosexuali au fost condamnati pentru „indecenta grava”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii