Intr-un sondaj efectuat in 7 tari din Uniunea Europeana – unde au fost chestionate 3500 persoane – 25% au declarat ca sunt foarte fericite, iar 61%, ca sunt aproape fericite. (In Belgia, de pilda, 94% (!) din cei chestionati s-au considerat fericiti.) Aceasta stare de gratie este de fapt tinta tuturor oamenilor de pe Pamant. Este insa inteleasa si perceputa diferentiat, in functie de o multitudine de factori. Pentru unii, fericirea e asociata unei stari de satisfactie deplina, de bucurie, de euforie, in timp ce pentru altii se rezuma la un echilibru interior, la siguranta zilei de maine, la multumirea de a fi sanatosi.
Un subiect care a dat nastere la mii si mii de carti. Pline de reflectii, metode, privind regimul de viata, exercitii (trucuri) mentale, de sublimare a afectelor, de performare a gandurilor pozitive; tratamente homeopatice, psihoterapii, terapia prin ras. Nu sunt omise nici pilulele fericirii, cum ar fi, de pilda, faimosul Prozac (un antidepresiv). Studiile efectuate prin RMN au aratat clar faptul ca senzatia de fericire se explica biologic prin activarea diferitelor circuite cerebrale. Dar pentru asta e nevoie sa fie stimulate. Lucrurile sunt infinit mai complicate daca tinem seama, de exemplu, de faptul ca suntem dotati cu aproximativ 100 miliarde de neuroni, ca fiecare neuron sintetizeaza 1-3 neuromediatori si are de la 1.000 la 10.000 de contacte cu ceilalti neuroni.
Unii cercetatori au incercat sa demonstreze ca aptitudinea pentru fericire are o componenta genetica, lucru firesc, de altfel. Daca n-am fi programati genetic pentru o astfel de stare, am fi cu totii reci, nefericiti, apatici etc. iar cursul umanitatii ar fi fost diferit. Exista o gena – 5HTT – care regleaza activitatea unui transportor de serotonina. Amintim faptul ca aceasta este un neuromediator implicat intr-o multime de functii cerebrale, printre care figureaza si reglarea (crearea) starii de buna dispozitie. Nivelul scazut al serotoninei duce la tulburari nervoase, stres accentuat, instabilitate emotionala, depresie. Terapia consta in antidepresive, care maresc artificial nivelul serotoninei din creier.
Nefericirea, un motor al evolutiei?
Evolutia a avantajat aptitudinea pentru fericire sau pentru nefericire? Iata o alta problema contextuala care ii preocupa pe cercetatori. E limpede faptul ca fericirea este asociata unui mare numar de beneficii pentru indivizi si pentru societate. Cu cat sunt mai fericiti, cu atat sunt mai creativi, productivi, mai sanatosi, cu o speranta de viata mai mare. Ceea ce contureaza ideea ca acestia au o tendinta mai mare in raport cu cei nefericiti, de a supravietui si de a se reproduce. Este valabila aceasta teorie de-a lungul evolutiei omului? Da, cu toate ca nu se poate evalua fericirea omului preistoric, al celui din Antichitate, Evul Mediu (in care oamenii erau in cea mai mare parte nefericiti).
Unii psihologi evolutionisti considera insa ca motorul umanitatii este nefericirea, care a marit sansele de supravietuire, oamenii fiind mai motivati sa caute ceea ce le lipsea. Subiecte interesante, desigur, greu sau imposibil de sistematizat riguros. Ceea ce e insa cu adevarat important si captivant, este sa gasesti fericirea si s-o traiesti din plin.
DORIN MARAN
Comentarii