Povestea unui cataclism planetar de proportii si a unei singure familii de oameni care i-a supravietuit este atat de intalnita in miturile tuturor popoarelor antice, incat azi aproape nimeni nu mai are indoieli ca ea a fost inspirata de un fapt real. De-a lungul anilor, o multime de oameni, istorici, arheologi sau pur si simplu aventurieri, care, asemeni germanului Schliemann, doreau sa-si inscrie numele in istoria lumii, au incercat sa dea de urma Arcei cu care, spune Biblia, „parintele Noe” se salvase pe muntele Ararat, de furia Potopului. Pana acum numeroase expeditii au anuntat descoperirea faimosului artefact, fara insa a reusi sa demonstreze acest lucru. Ultimii, pe aceasta lista a „descoperitorilor” sunt membrii unei echipe de cercetatori din Hong Kong…
„Nu suntem suta la suta siguri ca ar fi vorba de arca lui Noe dar 99,9% suntem!”, spune Yeung Wing-cheung, un producator de filme documentare care a urcat Araratul in aceasta primavara, alaturi de echipa de 15 fundamentalisti crestini, pentru a explora muntii din aceasta parte a Turciei, unde legendele stravechi sustin ca ar fi esuat arca lui Noe. Imaginile date publicitatii de grupul evanghelic releva o structura de lemn ce pare sa fi facut candva parte din bordajul unei nave, dar grupul de cercetatori, majoritatea originari din Hong Kong, a refuzat sa dea si alte detalii referitoare la localizarea epavei, pana cand guvernul turc nu va desemna zona drept sit arheologic iar descoperirea lor nu va fi protejata.
Savantii „academici” sunt sceptici
Cercetatorii asiatici sustin ca fragmentele de lemn, gasite la o inaltime de circa 4000 m peste nivelul marii ar proveni, in urma datarii cu carbon radioactiv, din jurul anului 2800 i.Hr. Daca este intr-adevar vorba despre legendara arca a lui Noe, ne aflam in fata celei mai mari descoperiri arheologice din toate timpurile, care pune intr-o cu totul alta lumina povestirile biblice. La conferinta de presa in cadrul careia a fost anuntata descoperirea, unul dintre membrii echipei, Panda Lee, a declarat: „Am vazut o structura masiva, construita cu bucati de lemn asemanatoare unor scanduri. Fiecare scandura are circa 13 cm latime. Am putut vedea si cepuri de lemn, semn ca e vorba despre o constructie foarte veche, dintr-o perioada cand nu se cunosteau cuiele sau piroanele de fier. Alte fragmente de scanduri erau incastrate in ghetar, unele fiind lungi de aproape 20 metri!”
Potrivit cercetatorilor care au anuntat descoperirea, structura are mai multe compartimente, despartite de grinzi de lemn. Dar, spre deosebire cele scrise in Biblie, unde se spune ca lemnul utilizat la fabricarea corabiei ar fi fost de „gofer”, o varietate de pin, cercetatorii din Hong Kong afirma ca scandurile gasite de ei ar fi de cedru. Ei au exclus posibilitatea, avansata de unii dintre reporterii prezenti la conferinta de presa, ca fragmentele de lemn sa fi apartinut nu unei uriase ambarcatiuni, ci unei asezari umane. „Este imposibil ca la o asemenea altitudine sa fi existat in urma cu aproape 5000 de ani asezari omenesti”, precizeaza Lee.
In vreme ce pasionatii de enigme au primit cu entuziasm anuntul legat de posibila descoperire a arcei lui Noe, comunitatea stiintifica internationala a tratat cu reticenta subiectul. Nicholas Purcell, profesor de istorie antica la Universitatea Oxford a declarat ca afirmatiile reprezinta „un non-sens cu care deja ne-am obisnuit”. „Daca acceptam ca apele ar fi acoperit o mare parte din Eurasia, pana la o altitudine de 4000 metri, in anul 2800 i.Hr., cum se explica faptul ca societatile complexe existente atunci in Mesopotamia si Egipt nu par sa fi fost absolut deloc afectate de aceasta catastrofa?”
GABRIEL TUDOR
Comentarii