In dupa-amiaza zilei de 13 mai a anului 1981, pe cand intra in Piata San Pietro din Vatican, pentru a se adresa multimilor de credinciosi adunate, papa Ioan Paul II a fost impuscat de un un tragator turc, Mehmet Ali Agca, membru al gruparii neofasciste Lupii Cenusii. Asasinul a folosit un pistol semi-automat Browning, de 9 mm, ranindu-l pe suveranul pontif la abdomen. Dus de urgenta la spitalul Gemelli, papa si-a pierdut cunostinta pe drum; in ciuda faptului ca gloantele trecusera milimetric pe langa artera abdominala, papa a pierdut aproape trei sferturi din sangele din organism.
Papa a supravietuit atentatului, declarand ulterior ca „o mana a indreptat glontul spre mine, dar o alta m-a protejat”; el a sustinut mereu ca Sfanta Fecioara de la Fatima l-a protejat, pentru ca atentatul se produsese in aceeasi zi (13 mai) si la aceeasi ora cand, in 1917, Fecioara se aratase inaintea a trei mici pastori din Portugalia. Prins de multime, imediat dupa ce trasese, Agca a fost judecat si condamnat la inchisoare pe viata. La doua zile dupa Craciunul anului 1983, papa Ioan Paul II l-a vizitat in inchisoare si a discutat cu el timp de 20 de minute, fara sa dezvaluie vreodata ce anume si-au vorbit.
Pe 2 martie 2006, o comisie parlamentara italiana a ajuns la concluzia ca in spatele tentativei de asasinare a papei se aflasera serviciile secrete militare sovietice, GRU, si nu KGB, dornice sa-l lichideze pe suveranul pontif pentru sprijinul dat sindicatului polonez Solidaritatea. Purtatorul de cuvant al serviciilor de informatii din Rusia, Boris Labusov, a catalogat aceste concluzii drept „absurde”, dar secretarul particular al papei, cardinalul Stanislaw Dziwisz, a afirmat, in cartea lui „O viata cu Karol”, ca si suveranul pontif era convins ca sovieticii si serviciile secrete bulgare se aflasera in spatele lui Agca.
GABRIEL TUDOR
Comentarii