Armata de oaspeti nepoftiti

          Chiar daca, în fapt, suntem posesorii unei locuinte confortabile, adevaratii stapâni ai acesteia sunt cu totul altii, nevazuti si extrem de agresivi.
          
          Pe unii dintre inamicii care ne intra în case pe neobservate îi stim cu totii, îi vedem si.

          Chiar daca, în fapt, suntem posesorii unei locuinte confortabile, adevaratii stapâni ai acesteia sunt cu totul altii, nevazuti si extrem de agresivi.
          
          Pe unii dintre inamicii care ne intra în case pe neobservate îi stim cu totii, îi vedem si… îi vânam. Sunt mustele si tântarii ce ne fac nopti albe, dar ne sosesc din exterior si alte vietati nepoftite, vizibile doar cu microscopul. Apoi, de mult celebrii gândaci de bucatarie, din specii si cu marimi diversificate si cu o fantastica putere de adaptare la mijloacele chimice de combatere a lor. Ei, ca si furnicile ori moliile, au ajuns sa devoreze cam tot ce înseamna produs de origine organica. Adica, nu numai hrana tinuta în conditii improprii si rezervele din camara (orez, fasole, faina, malai etc.), ci si hârtie, tesatura sau lemn. Iar în acest din urma caz, sa nu-i uitam pe cari, „infiltrati” în tocurile usilor si ale ferestrelor ori în mobila si în parchet.
          Ofensiva incredibila a acestor nevertebrate este favorizata si de prolificitatea lor uriasa: un singur cuplu de gândaci, bine hranit, da nastere altor peste 100.000 de gândacei, pe an. Si nu e tot. Cei ce colonizeaza cu-adevarat orice coltisor sunt acarienii. Sa spunem doar ca, pe întreaga planeta, s-au identificat mai mult de 40.000 de specii. Unele traiesc foarte bine în baie si-n bucatarie, pe mocheta si pe perna, în aer si în praful din biblioteca, dar pe altii îi aducem chiar noi, pe talpile încaltarilor, pe mâini, în pledul cu care am iesit la iarba verde sau vin în urma stranutului animalului nostru de companie. Iar daca mai avem si ghinionul sa traim în preajma unor locuri insalubre, nu e deloc exclus ca vreo rozatoare sa ne faca unele „controale” inopinate la camara.
          
          În pat cu dusmanii
          
          Nu mai putin periculosi (din contra, în unele situatii chiar mai agresivi) sunt si agentii fara labute, ochi si gura. Murdaria mult timp necuratata, de genul picaturilor de grasime sarite pe peretii bucatariei, firisoarele de praf de o diversitate inimaginabila, igrasia, mucegaiul constituie elemente daunatoare destul de bine cunoscute si eliminate mai mult sau mai putin consecvent de fiecare locatar. Pe lânga ei, exista însa si asa-numitii poluanti specifici caselor. Termenul de poluant nu trebuie sa ne mire, întrucât – spun oameni de stiinta care au studiat temenic acest aspect – în interiorul unei locuinte, nivelul de poluare este de trei ori mai ridicat decât afara!
          S-ar zice ca, într-o casa totul emana catre noi pericol: fumul de tigara si gazele de esapament, scaparile de gaze din retelele prost controlate sau de la sobele defecte, fire minuscule de vata de sticla (la locuintele moderne), radioactivitatea solului, în unele regiuni, radiatiile telurice (asa-numita retea Hartmann) si microundele atotstapânitoare (de la computer, telefon mobil, televizor, cuptor electric s.a.m.d.). In fine, compusii organici volatili (COV), nelipsiti din casele noastre, ne ameninta viata, fara menajamente. Ei se afla în substantele care emana mirosuri: deodorante si parfumuri de camera, zugraveala si tapet, cleiuri si rasini, mocheta sintetica si linoleum, parchet cerat, silicon izolant, oja de unghii, alte produse cosmetice, carioca, markere…
          
          Alarma cancerului
          
          În combinatie mai ales cu fumul de tigara, gaze de esapament si praf cu componente industriale, COV dau efecte catastrofale, unele fiind cancerigene. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, patru dintre ele sunt omniprezente. Benzenul din locuintele studiate depasea de 1,5 ori concentratia din exterior, iar în 10% din cazuri atingea 5 mg/m3 (milionime de gram pe metru cub). Or, OMS arata ca la 1,67µmg/m3 apare un cancer în plus, la 100.000 cazuri. Tricloretilena depasea limita de risc pentru cancer în 10% din situatii, atingând un maxim de 106µmg/m3, fata de 2,33µmg/m3, doza de pericol. Tetracloretilena nu depasea limita admisa, dar concentratia în locuinte era de 3-4 ori mai mare decât afara. Formaldehida, care nu trebuie inhalata timp îndelungat, pentru a nu deveni periculoasa, se prezenta într-o situatie similara, dar alarma e data de prezenta ei permanenta în case.
          Daca v-ati speriat putin, aflând în ce fel de mediu viciat traim, poate ca e mai bine. Nu de mult, o ancheta ciudat de putin mediatizata arata ca poluarea în orasele României e incredibil de ridicata, Bucurestiul depasind de peste 5 ori celelalte medii urbane si situându-se astfel într-un top negru, pe plan european. Daca asa stau lucrurile pe strada, închipuiti-va ce e în locuintele noastre! Despre responsabilitatea autoritatilor, nu vom vorbi aici. În ce ne priveste, singurul lucru bun pe care-l putem face este elementara aerisire a camerelor noastre. Macar curentii de aer sa ne mai împrospateze cumva viata…