Dezbaterile si dezacordurile au un loc consacrat in salile descoperirilor stiintifice – din simplul motiv ca alimenteaza aceste descoperiri. Totusi, ele au tendinta de a crea ostilitate intre oamenii de stiinta.
Fie ca au lucrat prea indeaproape la acelasi proiect, ca au teorii concurente despre un anumit fenomen sau pur si simplu ca nu se plac unii pe altii ca oameni, exista o istorie bogata de dusmanii josnice si murdare in comunitatea stiintifica. Aceasta lista documenteaza unele dintre cele mai aprige (si mai amuzante) dusmanii din istoria stiintei.
Unii dintre savantii enumerati aici literalmente nu puteau sta in aceeasi camera unul cu celalalt si s-au luptat aprig pana la moarte. Altii au gasit reconcilierea si uneori chiar pacea (fortata). Va prezentam cateva dintre ostilitatile create in jurul unora dintre cele mai cunoscute teorii stiintifice.
Nikola Tesla vs. Thomas Edison
Se pare ca faimosul inventator Thomas Edison nu era altceva decat un nemernic razbunator. Cel putin daca ai fi fost colegul sau, Nikola Tesla, probabil ai fi crezut asta. Edison a investit o mare parte din timpul, energia si banii sai in proiectarea si promovarea electricitatii de curent continuu (DC).
Tesla, pe de alta parte, a fost un mare sustinator al curentului electric alternativ (AC). De fapt, curentul alternativ era superior curentului continuu la aproape toate nivelurile. Era mai puternic si putea functiona pe distante mult mai mari decat curentul continuu.
Edison, in loc sa i se alature lui Tesla conceptului de curent alternativ, a cheltuit mii de dolari intr-o campanie de sabotare si discreditare a fostului sau angajat. Si a fost o campanie destul de eficienta: Tesla nu a castigat niciodata un premiu Nobel pentru cercetarile sale si a avut dificultati in a gasi finantarea necesara pentru a-si efectua cercetarile. A murit aproape falit, cu numele si multe dintre inventiile sale geniale ruinate.
Othniel Charles Marsh vs. Edward Drinker Cope
Edward Drinker Cope si Othniel Charles Marsh au fost paleontologi macinati de o dusmanie atat de legendara incat a avut doua nume popularizate: „Razboaiele oaselor” si „Marea goana dupa dinozauri”. Practic, Cope, un om cu posibilitati financiare deosebite, care lucra la Academia de Stiinte Naturale din Philadelphia, si Marsh, un tip modest, care lucra la Muzeul Peabody din Yale, s-au aflat intr-o cursa fara menajamente pentru a descoperi cele mai multe specimene noi de dinozauri. Cei doi s-au denigrat reciproc in public si exista rapoarte care arata ca echipele lor s-au batut violent. Exista, de asemenea, inregistrari ale celor doi care au aruncat in aer situri arheologice cu dinamita dupa ce si-au incheiat activitatea, pentru a impiedica inamicul sa faca alte descoperiri in acel loc.
De asemenea, pentru a obtine un avantaj fata de concurenta, cei doi au redenumit in mod repetat specimene pentru a-si mari numarul de „descoperiri”. De exemplu, au „descoperit” aceeasi fosila de Uintatherium de aproximativ 20 de ori, dandu-i un nume diferit la fiecare redescoperire.
Chiar daca cei doi au distrus tone de situri si materiale paleontologice si s-au facut de ras unul pe altul, volumul mare de specimene pe care cursa lor le-a scos la iveala a facut din „Razboaiele oaselor” o perioada de intense progrese in domeniul paleontologiei.
Ignaz Semmelweis vs. Charles Meigs
Atunci cand un medic vienez pe nume Ignaz Semmelweis a propus ca medicii sa se spele pe maini inainte de nasterea copiilor, ca o potentiala solutie la problema mortalitatii infantile incredibil de ridicate, a fost intampinat cu o reactie virulenta din partea colegilor sai.
Un medic pe nume Charles Meigs a rezumat pozitia comunitatii medicale folosind o logica dezarmanta: medicii erau domni, iar „mainile domnilor sunt intotdeauna curate”. Meigs, in colaborare cu seful maternitatii din Viena, a reusit chiar sa-i impuna lui Semmelweis interdictia de a mai profesa.
Desi a continuat sa incerce sa isi raspandeasca descoperirile dupa ce a fost concediat, Semmelweis nu a facut prea multe progrese la Viena. De fapt, medicii care anterior subscrisesera la unele masuri de igiena au incetat sa mai faca acest lucru, iar rata mortalitatii infantile s-a triplat. Igiena a revenit intre preocuparile medicale abia dupa ce Louis Pasteur a demonstrat existenta microbilor, aproape doua decenii mai tarziu.
Oamenii de stiinta francezi vs. oamenii de stiinta americani
Pe 13 decembrie 1985, Institutul Pasteur din Paris a dat in judecata guvernul Statelor Unite, cercetatorii francezi, condusi de dr. Luc Montagnier, afirmand ca ei fusesera primii care au descoperit cauza virusului SIDA (identificat pentru prima oara in 1981), iar o echipa americana condusa de dr. Robert Gallo de la Institutul National de Cancer le furase descoperirea.
Procesul a venit ca urmare a unei batalii prelungite si acerbe intre cele doua echipe de cercetatori pentru a afla cine ar trebui sa primeasca drepturile de brevet asupra procedurii de detectare a anticorpilor virusului SIDA in sange. Pentru ambele parti, brevetul reprezenta o recunoastere simbolica a descoperirii virusului, astfel incat, in loc sa avanseze in diagnosticarea si tratarea oamenilor sau sa lucreze la un vaccin in lumina cercetarii, cele doua parti au decis sa duca o lupta prelungita pentru glorie, una impotriva celeilalte.
In 1987, presedintii de atunci, Ronald Reagan si Jacques Chirac, au intervenit si au fortat cele doua parti sa accepte recunoasterea comuna a descoperirii.
Craig Venter vs. Francis Collins
In 1998, un escroc genial, cu pretentii de savant, pe nume Craig Venter a fondat Institutul pentru Cercetare Genomica (denumit ulterior Celera Genomics). De ce era Craig Venter un escroc?
Pentru ca a fondat Institutul dupa ce a contestat public Proiectul Genomului Uman, finantat de guvern, despre care credea ca dureaza prea mult pentru a face treaba. Acest lucru a declansat o intrecere de tip feudal intre Venter si Francis Collins, seful Proiectului Genomului Uman.
Cele doua grupuri au cartografiat febril timp de cativa ani, dar, in cele din urma, cursa pentru secventierea genomului s-a incheiat destul de amiabil – ambele parti au anuntat ca au finalizat secventierea genomului uman pe 26 iunie 2000. Ulterior, presedintele de atunci Bill Clinton si premierul britanic Tony Blair au declarat ca aceasta cursa s-a incheiat si ca „ambele parti au castigat”.
Charles Darwin vs. Richard Owen
In zilele noastre, ne gandim la Charles Darwin ca fiind parintele teoriei evolutiei. In realitate, insa, el a fost probabil mai degraba un co-parinte al ideii. In acelasi timp in care Darwin avea revelatia originii speciilor, un om de stiinta pe nume Richard Owen tragea concluzii similare (unii chiar ii atribuie lui Owen meritul de a fi ajuns primul la aceasta teorie).
Cu toate acestea, Darwin a publicat teoria inaintea lui Owen, fara sa-i acorde acestuia vreun credit. Acest lucru l-a infuriat pe Owen, iar ceea ce a urmat a fost practic o campanie saptamanala de defaimare intre cei doi oameni de stiinta, in-cluzand scrierea de articole in care ei se denigrau reciproc in ziare si desenarea de caricaturi hazlii.
Cu toate acestea, Owen nu s-a limitat sa-l calomnieze pe Darwin. O parte din razbunarea sa a implicat si discreditarea teoriei evolutiei – o teorie la a carei creare contribuise si el. Ca urmare a acestor scandaluri, Owen si-a ruinat propria reputatie si le-a oferit anti-evolutionistilor un urias atu.
Donald Johanson vs. Richard Leakey
In 1981, paleoantropologii Donald Johanson si Richard Leakey au avut o cearta publica de proportii, in cadrul unei emisiuni de televiziune. Motivul? Opiniile lor despre evolutia umana. In esenta, ei nu erau de acord daca un specimen fosil cunoscut sub numele de „Lucy” reprezenta sau nu punctul de origine definitiv al lui Homo sapiens.
Johanson, cel care descoperise fosilele lui Lucy, sustinea ca aceasta era bipeda si reprezenta piatra de temelie a istoriei umane, fiind asadar cel mai vechi stramos cunoscut al nostru.
Leakey nu era deloc de acord cu asta. Conflictul mocnise de-a lungul anilor 1970, apoi, a avut loc explozia din 1981, in direct la televizor. Astazi, insa, cei doi paleoantropologi rivali sunt in termeni mai buni. S-au reintalnit pe scena in 2011 si au reparat ruptura de 30 de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii