Cel mai cunoscut dintre faraonii egipteni, Tuthankamon, a avut un rol minor in istoria antica, dar a devenit celebru gratie descoperirii mormantului sau, singurul ramas intact dintre toate celelalte aflate in Valea Regilor. Atunci cand arheologul britanic Howard Carter a patruns in mormant, a fost uluit de bogatiile aflate aici. Cosciugul faraonului cantarea peste o suta de kilograme, fiind facut din aur curat. Mumia lui Tuthankamon se deteriorase insa, dar era evident totusi ca faraonul murise foarte tanar. Ce anume ii provocase decesul a constituit o intrebare la care expertii incearca si astazi sa gaseasca raspuns.
Initial, Howard a banuit ca faraonul murise de tuberculoza, inainte de a implini 20 de ani. In 1968, mumia a fost radiografiata si s-a descoperit o leziune la nivelul craniului, sugerand ca faraonul-adolescent cazuse victima unui asasinat ori fusese victima unei caderi accidentale. Mai tarziu, renumitul arheolog egiptean Zahi Hawass a emis ipoteza ca moartea faraonului fusese cauzata de o combinatie intre maladia Kohler, care afecteaza oasele, si malarie – boala frecventa in lunca Nilului, regiune unde traiesc roiuri abundente de tantari. Hawass a afirmat ca descoperise fragmente ale parazitului malariei, Plamodium Falciparum, in tesuturile faraonului, iar investigatiile au relevat existenta maladiei Kohler, prin blocaje sangvine la nivelul piciorului stang al tanarului suveran.
Malarie sau siclemie?
Recent, insa, o echipa de specialisti germani de la Institutul de Medicina Tropicala Bernhard Noct din Hamburg, a respins teoria avansata de Hawass, sugerand ca de fapt Tuthankamon ar fi murit din cauza unei maladii grave, numita anemia celulelor in secera (siclemie). Savantii germani au studiat testele ADN si tomografiile computerizate ale mumiei, ajungand la concluzia ca moartea prematura a lui Tuthankamon nu a putut fi provocata de malarie, ci mai curand de o boala de sange – siclemia, care de asemenea provoaca leziuni osteopatologice precum cele remarcate la faraonul egiptean.
„Anemia celulelor in secera este o afectiune genetica, in care celulele rosii dobandesc aspectul unei seceri; ea apare frecvent in regiuni afectate de malarie, asa cum e cazul Egiptului, explica dr. Christian Timmann. Dar boala nu se manifesta decat atunci cand trasatura esentiala, celulele in forma de secera, este mostenita de la ambii parinti – asa-numita mostenire recesiva. Aceasta maladie hematologica afecteaza 9 pana la 22% din populatia care traieste in oazele egiptene, dar in mod paradoxal, ii face pe cei atinsi de ea sa fie mai rezistenti la malarie”. In plus, atrag atentia cercetatorii germani, se stie ca decesele provocate de malarie se produc, in marea majoritate a cazurilor, la varste foarte fragede, copiii fiind cei mai primejduiti. Or, Tuthankamon avea, la momentul mortii, 19 ani, ceea ce face ca malaria sa fie o cauza a mortii foarte putin probabila. In schimb, siclemia, desi mostenita prin nastere, genereaza, de cele mai multe ori, complicatii fatale la varsta adolescentei si la inceputul varstei adulte.
Arborele genealogic al faraonului Tuthankamon, sugerat de Hawass insusi, pare sa intareasca ipoteza cercetatorilor din Hamburg. Varsta relativ ridicata la care au ajuns parintii si rudele lui Tuthankamon – in jur de 50 de ani, insemna ca acestia ar fi putut prezentand caracteristica „celulelor in secera”, ceea ce le sporea imunitatea fata de malarie. Probabilitatea ridicata ca mama si tatal lui Tuthankamon sa fi fost rude – potrivit traditiei egiptene, fratii de sange regal se casatoreau adesea intre ei – facea posibil ca el sa fi mostenit gena siclemiei de la amandoi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii