De la Darwin incoace, intre evolutionisti si creationisti s-au purtat mereu discutii aprinse, referitoare la modul cum fiinta umana a aparut pe Terra. Cu argumente imbatabile, primii sustineau ca omul a evoluat, de-a lungul a milioane de ani, pana sa ajunga la creatura inteligenta care a pus stapanire pe planeta, in vreme ce creationistii puneau o singura intrebare, menita, in opinia lor, sa spulbere „fanteziile” darwinistilor: daca am evoluat din maimute, de ce maimutele nu devin si astazi oameni?
Astazi, milioane de adepti ai creationismului pun problema intr-un registru mai modern: daca oamenii sunt inruditi genetic, dupa cum s-a demonstrat, fara putinta de tagada, cu cimpanzeii, de ce creierele noastre au abilitatea innascuta de a vorbi, in vreme ce ale maimutelor nu poseda aceasta abilitate? Dupa decenii de cercetari, savantii par sa fi gasit un raspuns, cel putin partial: „vinovata” este, in opinia lor, o gena numita FOXP2. Cand sufera o mutatie, aceasta gena poate intrerupe brusc capacitatea omului de a vorbi. Mai mult, o echipa de la prestigioasa Universitate California din Los Angeles (UCLA) a efectuat recent un studiu care releva diferente majore in functionarea genei FOXP2, la om si cimpanzeu.
Gena care ne-a facut oameni
Descoperirea, publicata in revista Nature, releva aspecte pana acum necunoscute privind evolutia creierului uman si ar putea duce la fabricarea unor medicamente pentru afectiuni umane caracterizate prin tulburari de vorbire, precum autismul sau schizofrenia. „Studii anterioare au sugerat ca nivelul de amino-acizi din gena FOXP2 umana s-a schimbat rapid, aproximativ in aceeasi perioada istorica in care limbajul a aparut, la omul modern. Suntem primii savanti care si-au propus sa examineze efectele acestor transformari”, spune dr. Daniel Geschwind, de la Scoala de Medicina David Geffen, din cadrul UCLA.
Specialistii californieni au reusit sa demonstreze ca versiunile acestei gene nu doar ca arata diferit, dar si functioneaza altfel, in sensul ca, la om, predispune la aparitia acelor „circuite” ce asigura dezvoltarea limbajului. FOXP2 actioneaza ca o „supergena”, in sensul ca blocheaza unele gene si le lasa pe altele sa se manifeste. Echipa lui Geschwind a explorat genomul pentru a determina care gene sunt vizate de FOXP2, folosind o combinatie de celule umane, tesut uman si tesut cerebral prelevat de la cimpanzei care murisera din cauze naturale.
Savantii si-au focalizat atentia pe expresia genica – procesul prin care secventa ADN a unei gene este convertita in proteine celulare. Spre surprinderea lor, ei au descoperit ca formele umane si animale ale FOXP2 produc efecte diferite asupra genelor tinta din celulele umane. „Am ajuns la concluzia ca un numar semnificativ de tinte noi se exprima diferit in creierele oamenilor si ale cimpanzeilor, ceea ce sugereaza ca FOXP2 face aceste gene sa se comporte diferit, la cele doua specii”, precizeaza geneticianul american.
Aceasta „piatra de la Rosetta” a geneticii, cum a fost denumita, pe buna dreptate, descoperirea, e de natura sa explice de ce creierul uman si-a dezvoltat capacitatea limbajului, in vreme ce creierele maimutelor antropoide, aproape la fel de inteligente ca omul, nu au respectiva capacitate. Cu alte cuvinte, a fost suficienta o singura mutatie genetica pentru ca omul sa poata vorbi iar „rudele sale sarace” – cimpanzeii si celelalte maimute mari – sa nu o poata face vreodata. Ce anume sau, daca vreti „cine anume”, a declansat o asemenea mutatie este deja alta chestiune…
GABRIEL TUDOR
Comentarii