Celebrul bust al lui Nefertiti, expus intr-un muzeu din Berlin, ar putea fi doar un mulaj modern? Nu e singura opera de arta care suscita o astfel de nedumerire. Gratie instrumentelor high-tech, expertii pot face diferenta intre o opera originala si un fals. Dupa ultima renovare, Neues Museum din Berlin, care si-a redeschis portile in luna trecuta, trebuia sa prezinte miilor de vizitatori sedusi de celebrul bust al suveranei egiptene Nefertiti, aceasta comoara din colectiile sale antice. Capul sculptat, de o frumusete care-ti taie respiratia, vechi de 3.400 de ani, a fost prezentat in mijlocul unei sali acoperite de o cupola, adapostit de o vitrina.
Intr-o publicatie germana recenta, a aparut un articol prin care opera era atribuita unui falsificator de la inceputul secolului XX. Bustul ar fi fost realizat in 1912 in Egipt, chiar pe santierul unde se presupunea ca ar fi fost descoperit originalul, la cererea unui arheolog german. Aceasta versiune, niciodata publicata pana acum, a fost contestata cu fermitate de responsabilii muzeului berlinez. Daca totusi aceasta poveste ar fi adevarata, bustul reginei s-ar alatura altor si altor falsuri aflate in colectii oficiale. Piata de opere contrafacute e in plina inflorire, doar in Italia, procentul acestora crescand cu 36% anul trecut.
Stiinta contraataca
Unul dintre laboratoarele in care sunt investigate opere artistice dubioase este cel al specialistului Gilles Perrault, din Paris. Impreuna cu colaboratorii sai incearca sa depisteze urmele care denunta falsurile, si asta la cererea politiei, a tribunalelor sau a particularilor. Munca lor se bazeaza pe studii stilistice, stiintifice si istorice, plecand de la ideea ca tot ceea ce a fost creat de om poate fi copiat. De falsificatori experti, geniali, chiar! Exista pe piata sute de sculpturi false atribuite lui Rodin sau Giacometti. Politia germana a descoperit 1000 de sculpturi false atribuite lui Alberto Giocometti pe care o retea de escroci incerca sa le vanda cu 10 milioane de euro bucata! In fiecare an, aproximativ 150 de opere trec sub microscoape binoculare sau instrumente de analizat un laser.
Reproducerile pot fi de o excelenta factura, cu tente de imbatranire ce par reale. Dar, sub microscop, expertii stiu sa faca diferenta. Dupa un prim examen optic, picturile, de pilda, sunt trecute sub raze ultraviolete. Prin acest procedeu se disting restaurarile recente si falsificarile efectuate de cel mult 50 de ani. Pentru a identifica interventiile mai vechi, dincolo de un secol, se recurge la tehnica reflectografiei in infrarosu. O tehnica ce permite si vizualizarea desenelor subiacente. Avand o lungime de unda superioara celei ultravioletelor, radiatiile in infrarosu patrund mai mult in material asa cum se intampla si in cazul radiografiilor cu raze X. Pot fi identificate prin aceste metode partile pictate de maestru si cele de elev.
Se procedeaza si la o tehnica invaziva, prin micro-prelevari studiate la microscopul binocular pentru a avea imagini clare ale straturilor picturale. Orice secret e astfel denuntat. O tusa de culoare de o jumatate de micrometru in diametri marita la microscopul electronic cu baleiaj de 400.000 de ori, poate trada interventia unui falsificator. Se poate identifica si originea pigmentilor care nu exista in epoca in care tabloul ar fi fost pictat.
O piata de arta bulversata
In 1990, politia judiciara din Dijon, a descoperit, dupa 2 ani de anchete in Franta, Anglia si SUA, o retea de traficanti de bronzuri false atribuite lui Diego Giacometti, (fratele lui Alberto) in valoare de 140 milioane de franci (21,3 milioane de euro).
In 1980, s-a descoperit faptul ca o serie de colectii americane, cum ar fi cele din Museum of Fine Arts din Boston, erau constituite in proportie de 80% din falsuri. Sculpturile din pamant ars preveneau din Mali, cu mentiunea ca au fost realizate in secolele IX-XI. In realitate, erau niste copii. Sute de mii de dolari s-au risipit prin cumpararea lor.
Pe lista figureaza si falsele tanagra, statuete descoperite in vechea cetate eponima din Beotia (Grecia, secolele IV i.Ch. si sec. III d.Ch.). Nenumarate falsuri produse in secolul XIX au facut deliciul colectionarilor, o mare parte dintre ele figurand in colectii din Berlin sau in Muzeul Luvru. In 2004, 7 persoane au fost anchetate pentru vanzarea unei „colectii exceptionale” dovedite a fi false, la pretul de 2 milioane de euro. Piese din bronz si marmura, fabricate probabil in secolul XIX. Printre ele, o statuie a faraonului Sesostris III, cumparata de un om de afaceri francez, pentru suma de 800.000 de euro!
In 2006, autoritatile turce au aflat cu stupoare ca un vultur din aur masiv, o piesa de rezistenta din colectia nationala datand din secolul VI i.Ch. era de fapt o copie banala. Originalul nu a fost niciodata reperat. Sute de artisti plastici pun pe piata de arta mii de picturi si sculpturi atribuite unor nume celebre, sau diverse piese „provenind” din santierele arheologice, „vechi” de sute sau mii de ani, in timp ce anchetatorii deschid fara incetare noi dosare ale falsificatorilor.
DORIN MARAN
Comentarii