Stiinta isi bazeaza teoriile, de cele mai multe ori, pe dovezi de netagaduit. Cu exceptia fizicienilor teoreticieni care au ca unice dovezi calculele matematice. In arheologie, dovezile sunt si ele esentiale, dar uneori, acestea pot fi trucate.
O stire recenta transmisa de Agerpres, redeschide dezbaterea despre tentatii mai vechi si mai noi ale cercetatorilor care, de dragul notorietatii si al dorintei de a intra in marile enciclopedii ale lumii, au contrafacut dovezi, cladindu-si pe baza acestora teorii flamboaiante. Suspiciunile devin serioase in legatura cu dovezile arheologice, daca nu cumva e vorba de un soi de jocuri de culise care depasesc domeniul stiintei.
Cultura neolitica scoasa din joben
Anuntul a luat lumea pe nepregatite: „Arheologul James Mellaart, celebru pentru descoperirea unei uluitoare culturi neolitice in Turcia, denumite Çatalhöyük, care are o vechime estimata la 9.000 de ani, isi fabrica singur dovezile arheologice care sa-i sustina ipotezele”! Anuntul surprinzator a fost facut recent de geoarheologul elvetian Eberhard Zangger.
Zangger a mai spus ca Mellaart, care a murit in 2012, ar fi fabricat singur o parte din decoratiunile murale „antice” pentru ca apoi sa le „descopere” in situl de la Çatalhöyük (Turcia).
Conform geoarheologului, Mellaart ar mai fi falsificat si documente prin care erau catalogate inscriptiile descoperite la Beyköy, un sat din Turcia. Constatarile lui Zangger au venit ca urmare a examinarii apartamentului din Londra in care a locuit Mellaart cateva zile, actiune in urma careia au fost descoperite o serie de „prototipuri” ale unor decoratiuni murale si inscriptii despre care Mellaart sustinea ca sunt autentice.
Desi nu explica cum s-a nascut deductia sa, Eberhard Zangger afirma ca Mellaart „a folosit aceeasi strategie mai bine de 50 de ani. Mai intai se documenta extraordinar de bine cu privire la istoria unei regiuni de care era interesat pentru sapaturi. Apoi, incerca sa foloseasca aceste cunostinte pentru a dezvolta o panorama istorica relevanta pentru respectiva regiune”. Cam asa fac toti arheologii, numai ca un cercetator onest cauta dovezile istorice care, apoi, ii confirma sau nu ipoteza. Spre deosebire de acestia, „Mellaart fabrica artefactele pe care mai apoi le folosea, sustinand ca sunt antice, pentru a-si confirma teoriile”, a mai spus Zangger.
Zangger care s-a aflat in apartamentul lui Mellaart pentru a-i indeplini acestuia dorinta testamentara prin care dorea sa-i fie publicate toate descoperirile facute in Turcia, ar mai fi descoperit si schite ale unor desene pe care arheologul spunea ca le-a scos la lumina la Çatalhöyük.
Primele descrieri ale desenelor murale pe care le-ar fi descoperit la Çatalhöyük in 1962, au fost publicate de James Mellaart in revista Archaeology. „De-a lungul deceniilor care au urmat, el a publicat si alte astfel de desene murale. Unele dintre ele erau fotografiate de pe peretii pe care au fost desenate, in timp ce altele erau doar schitate pe hartie”.
Afirmatiile sunt grave, chiar daca destul de vagi, autorul lor recunoscand ca nu se stie, si este extrem de greu de aflat, cate dintre desenele publicate de Mellaart au fost falsuri. Iar arheologul Ian Hodder, seful actual al santierului arheologic de la Çatalhöyük, a refuzat sa comenteze afirmatiile lui Zangger. Deocamdata nu exista alte reactii la afirmatiile cercetatorului elvetian.
Opinii divergente
Falsuri au mai fost date in vileag, desi parerile expertilor, in multe cazuri, au fost divergente. Iata si alte cateva cazuri.
Osuarul lui Iacob. Un asemenea caz este cutia din calcar descoperita in Israel in 2002, despre care s-a spus ca este osuarul lui Iacob, si asta pentru ca exista o inscriptie pe cutie care spune „Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus”. Credinciosii au adoptat imediat descoperirea ca pe o dovada a existentei lui Iisus. Si, desi se pare ca osuarul dateaza din secolul I al erei noastre, inscriptia a fost considerata de specialistii de la Autoritatea Israeliana de Antichitati un fals comis de un colectionar de antichitati din Tel Aviv, pe nume Oded Golan, in a carui posesie se afla obiectul. Si daca inscriptia este adaugata de Golan, atunci osuarul ar fi putut contine oasele oricui, chiar si ale apostolului Iosif, mort in anul 62 si descris in Noul Testament drept „fratele lui Iisus”.
Se poate lua in calcul si faptul ca nume ca Iosif, Iacob sau Iisus erau nume comune acum mai bine de 2.000 de ani si, deci, chiar daca inscriptia ar fi adevarata, si nu falsificata, nu inseamna nimic in sustinerea tezei ca osemintele lui Iisus s-ar afla in acel osuar. Si apoi, daca ar contine si osemintele lui Iisus, atunci asta ar intra in contradictie cu faptul ca Iisus, ca fiu al lui Dumnezeu, n-a fost ingropat, ci s-a ridicat la cer. „A considera ca osemintele lui Iisus sunt intr-un osuar inseamna sa negi Invierea”, spune James Tabor, istoric la Universitatea din Charlotte (SUA).
Cea mai veche harta a cerului. In anul 1999 doi cautatori de metale din Germania au declarat ca au descoperit pe un teren noroios din Nebra un disc de metal pe care erau gravate semne reprezentand o harta a cerului, stele si planete. Ei au declarat ca obiectul are o vechime de 3.600 de ani si au incercat sa-l vanda unor muzee din Germania cu un milion de marci. Unii specialisti au cazut in plasa, afirmand ca „discul ceresc din Nebra”, cum a fost denumit obiectul, este cea mai veche harta a cerului si ofera o explicatie a nivelului de cunostinte ale omului din Epoca bronzului.
Numai ca unul dintre cei mai renumiti arheologi germani, Peter Schauer de la Universitatea din Regensburg a declarat in fata unui tribunal din Halle, ca obiectul este un fals a carui vechime nu depaseste doua-trei secole. El a mai spus ca patina de vechime, verzuie, a obiectului a fost creata artificial intr-un atelier folosindu-se urina si acid.
Si cum se intampla mereu pe terenul alunecos al stiintei, alti experti au avut alta parere. Josef Riederer a luat in ras opinia lui Schauer afirmand in fata curtii din Halle, dupa examinarea obiectului, ca „patina este cert de origine straveche” si ca nu are nici un dubiu ca discul provine din Epoca Bronzului. Opinie sustinuta si de establishment-ul curatorial german care considera discul ceresc, cea mai fabuloasa descoperire a secolului.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii