In boxa acuzatilor: ALUMINIUL!

          Bere sau bauturi racoritoare, alimente conservate ademenesc din rafturile magazinelor, pretutindeni in lume. Imbuteliate in cutii sau invelite in folii din aluminiu, cu etichete care de care mai ispititoare.

          Bere sau bauturi racoritoare, alimente conservate ademenesc din rafturile magazinelor, pretutindeni in lume. Imbuteliate in cutii sau invelite in folii din aluminiu, cu etichete care de care mai ispititoare… Si deodorantele contin, in marea lor majoritate, circa 20 la suta clorura de aluminiu… Aluminiul da azi mari batai de cap oamenilor de stiinta si autoritatilor medicale: acest metal joaca un rol important in aparitia si dezvoltarea dementei senile de tip Alzheimer. Si nu numai…Alzheimer… sau „dementa dializatilor”…
          Totul incepe prin dificultati de vorbire. Apoi apar miscari necontrolate si crize de epilepsie. In mai putin de 18 luni dupa primele simptome – sfârsitul…
          In urma epidemiei de encefalopatii din anii ’70, care i-a afectat indeosebi pe cei cu insuficiente renale, s-a aflat ca aluminiul, in doze mari, este neurotoxic. Cu acest nefericit prilej, s-a dovedit ca, in cursul sedintelor de dializa, care permit filtrarea artificiala a sângelui pentru a suplini disfunctionalitatile rinichilor, aluminiul continut in apa de dializa trecea direct in plasma sanguina in proportii de 200 micrograme/litru – de 20 de ori superioare celei normale. La care se adauga aluminiul administrat pentru tratarea suprasaturarii cu fosfor a sângelui. Toate acestea provocau, prin acumulare in creier, encefalopatii datorate aluminiului…
          In prezent, o intrebare framânta oamenii de stiinta: expunerea la doze slabe de aluminiu poate induce efecte neurotoxice pe termen lung? O amenintare cu atât mai nelinistitoare, cu cât aluminiul este omniprezent! El este unul din constituentii de baza ai scoartei terestre. In plus, poate fi regasit nu numai in majoritatea alimentelor, dar si in ustensilele de bucatarie, in aditivii alimentari, in numeroase produse cosmetice si de intretinere, in medicamente si chiar in produsele de tratare a apei potabile.
          In 1990, un studiu epidemiologic american punea sub acuzare deodorantele antitranspiratie, in urma observarii unei corelatii pozitive intre riscul de aparitie a maladiei Alzheimer si folosirea prelungita a deodorantelor. Clorura de aluminiu din compozitia acestora este absorbita de organism prin pielea protejata impotriva transpiratiei… Studii efectuate pe animale demonstreaza ca aluminiul ingerat in doze mici, in mod cronic, antreneaza o incetinire de cel putin doua ori a performantelor intelectuale. Cel mai cunoscut studiu, dintre cele efectuate, dateaza din 1994, fiind realizat pe sobolani de echipa profesorului Philippe Van den Bosch de Aguilar, neurobiolog, specialist in imbatrânirea sistemului nervos, de la Universitatea Catolica din Louvain (Belgia). Sase luni sobolanii au primit in hrana aluminiu. La capatul acestui interval, testele au dovedit ca modul lor de comportare in labirint se schimbase, ei având nevoie de un timp dublu decât lotul martor, neintoxicat cu aluminiu, pentru a descoperi iesirea din labirint. Autopsia animalelor a relevat ca aluminiul descoperit in creier se fixase la nivelul hipocampului si cortexului, zone cerebrale esentiale in procesele de memorizare si orientare. De aici, n-a mai fost decât un pas pâna la incriminarea aluminiului in declansarea dementei senile de tip Alzheimer (DSTA). Mai mult, la autopsiile cerebrale efectuate asupra persoanelor suferinde de DSTA, s-a constatat prezenta aluminiului in „placile senile”, acele leziuni specifice maladiei lui Alzheimer. Cu aluminiul nu este de glumit. Despre testele efectuate in anii ’90, in numarul viitor.