Inainte de anii 90, la noi, erau supravegheate telefonul (daca se obtineau aprobari), scrisorile venite din Occident, se foloseau urechile informatorilor sau microfonul (daca se obtineau aprobari). Azi, chiar si imaginatia lui George Orwell, autorul distopiei 1989, scrisa de el in 1948, pare lipsita total de imaginatie.
Am ajuns azi ca absolut toate dispozitivele mobile pe care le folosesc utilizatorii de pe planeta (smartphone, tableta, laptop, card bancar, plati online, dar si retele de socializare) sa fie supravegheate prin intermediul sistemelor de operare (windows, linux, ubuntu, android) ale acestor dispozitive, fara exceptie. Astfel incat se poate spune ca ideea de intimitate si de securitate a informatiilor personale a fost pulverizata la scara planetara. Iata cateva exemple privite ca tendinte pentru acest an de Institutul american Viitorul Azi (FTI), dupa cum transmite Agerpres.
Intimitate Diferentiala
Ce vrea sa spuna acest concept? Vorbim despre o „tehnica prin care se aduna cat mai multe date despre utilizatori, care apoi sunt amestecate de un algoritm, astfel incat sa nu poata fi recunoscute ca apartinand unui anumit utilizator. Aceasta tehnica este folosita de obicei alaturi de tehnica de invatare a masinilor, pentru a studia grupuri largi de oameni si pentru a identifica trendurile emergente”.
Mai sunt si trolii, care cauta sa creeze discordie folosind insulte doar pentru a provoca reactii nervoase in diferite medii de pe internet. Ei au aparut in timpul ultimelor alegeri prezidentiale americane, reusind sa scoata la iveala cele mai indezirabile comportamente umane. De-a lungul anului 2017 s-au inregistrat, in special in social media si pe site-uri, extrem de multe discursuri care incita la ura si devieri rasiste. Ele continua si azi, chiar si in Romania.
Exista solutii? In SUA, o companie subsidiara Google, denumita Jigsaw, „a lansat un set de proiecte ce folosesc tehnologia de invatare a masinilor pentru a identifica limbajul abuziv si hartuirea, pentru a proteja site-urile de stiri impotriva atacurilor de tip DDoS si pentru a oferi accesul la retele private peer-to-peer pentru a ocoli sistemele de cenzura ale autoritatilor”. Se pare ca ideea retelelor private de tip de la om la om pentru ocolirea interferentelor agentiilor specializate de supraveghere va prinde un mare avant, asta daca nu vor fi scoase in afara legii!
Fals si autenticitate
Cand vorbea despre presa, Mark Twain nu avea cuvinte de lauda. Dimpotriva, spunea ca daca nu citesti ziarele, esti neinformat, daca le citesti, esti dezinformat, un adevar azi mai puternic ca niciodata. In prezent, increderea in presa e tot mai scazuta, si cu toate acestea, paradoxal, se cultiva ideea ca o persoana care citeste presa (tiparita, online, video, audio) este o persoana informata!!! Anul trecut, a aparut si ideea de „stiri false”, o jucarie veche de cand exista presa, scoasa acum din galantar pe post de descoperirea… apei calde. Adica sunt „unii rai” care dau „stiri false”, si „unii buni” care dau numai stiri autentice.
Aflam ca se lucreaza la crearea unor tehnologii online care sa faca distinctiile necesare (?). Adica niste algoritmi proiectati „sa opereze verificari si sa ofere certificari de autenticitate, demonstrand ca un anumit continut si sursele sale sunt corecte si de incredere, chiar daca respectivul continut este publicat in mod anonim”. Intrebarea este daca cei care proiecteaza acesti algoritmi sunt de incredere, si nu dupa modelul „nu voturile conteaza, ci acela care le numara”.
Unde ajung datele noastre private?
In ultimul deceniu, totul s-a digitalizat: de la fotografii si muzica, pana la datele noastre personale. Azi, aproape toate organizatiile, „de la institutii financiare la universitati, spitale, cabinete veterinare, biserici, companii mari s.a.m.d. dispun de sisteme de pastrare a datelor importante pentru conformitate, afaceri sau a datelor obtinute din relatia cu clientii. Organizatiile de presa pastreaza datele clientilor, cele cu privire la traficul pe internet precum si rapoartele de performanta ale angajatilor si arhive cu continutul publicistic”.
Unii spun ca e foarte bine, altii spun ca astfel, toate aceste informatii personale pot ajunge pe piata, urmand a fi traficate de terti in scopuri frauduloase. Nici pana acum, si nici in anii care vin, nu apar semne ca ar fi o preocupare in aceasta directie. Interesul este… dimpotriva! Si asta pentru ca asa doresc autoritatile. Ele sunt cele care folosesc cel mai bine ferestrele de vulnerabilitate de tip „usa din dos”, create special pentru a sluji scopului autoritatilor guvernamentale din diferite tari.
Aceste autoritati continua sa sustina „necesitatea unui set de chei de aur care sa le permita fortelor de ordine sa penetreze sistemele de securitate informationala vizate, folosind tocmai aceste ferestre de tip usi din dos”. Pentru a se proteja de acest gen de intruziune, „din ce in ce mai multi jurnalisti folosesc chei de criptare pentru a-si transmite materialele, iar organizatiile de presa asigura in prezent spatii sigure in mediul digital in care persoanele din interiorul unui sistem care doresc sa dezvaluie viciile respectivului sistem isi pot incarca documentele si fisierele extrase”.
Semnale de alarma
In fata acestor interferente guvernamentale in viata privata a utilizatorilor platformelor mobile, exista niste „arbitri” care sesizeaza derapajele (americanii ii numesc whistleblower, oameni care sufla in fluier) si cea mai cunoscuta a devenit din anul 2006, spre disperarea autoritatilor, o companie numita Wikileaks. Organizatie media non-profit care si-a propus sa fie o „teava de scurgere” care are drept singur scop distribuirea unor documente oficiale la prima mana din surse anonime.
In 2010 Wikileaks a inceput publicarea unui veritabil tezaur informatic alcatuit din aproximativ 750.000 de mesaje, documente si inregistrari video de factura diplomatica, dintre care multe erau clasificate strict secret. Publicatia The Guardian a luat decizia de a publica aceste documente in colaborare cu The New York Times. Grozavia s-a repetat in iulie 2016 cand Wikileaks a publicat continutul a 20.000 de mesaje email expediate intre membrii Comitetului National Democratic.
Adaugandu-l aici si pe Edward Snowden, un alt „arbitru” care aduce pe piata documente secrete americane si obligat sa aleaga libertatea in Rusia, e limpede ca acum lupta nu mai este cu asa zisele „stiri false”, ele exista de cand e presa, ci cu cei care fac publice documente autentice, oficiale si secrete, pe care guvernele incearca sa le ascunda cetatenilor, distragandu-le atentia cu mijloace specifice.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii