IPOTEZE

          Civilizatia dunareana mistere scoase la lumina
          
          O imprejurare inspirata a facut ca Bucurestiul sa gazduiasca, in aceeasi perioada, Congresul international de dacologie (editia din acest an s-a axat pe tablitele de lut descoperite la Tartaria, (jud. Alba) si Salonul national de medicina neconventionala.

          Civilizatia dunareana mistere scoase la lumina
          
          O imprejurare inspirata a facut ca Bucurestiul sa gazduiasca, in aceeasi perioada, Congresul international de dacologie (editia din acest an s-a axat pe tablitele de lut descoperite la Tartaria, (jud. Alba) si Salonul national de medicina neconventionala. Desi aparent cele doua domenii nu au legatura intre ele, am remarcat totusi aspecte comune, fara nici un fel de echivoc, relevate in expunerile lor – nu de diletanti, ci de specialisti de reputatie incontenstabila, atât in tara, cât si in strainatate. Din materialul documentar extrem de bogat, am selectat câteva informatii esentiale, ce pot fi reunite sub o singura idee si pe care nu putini le-ar cataloga drept senzationale.
          
          Tartaria – un mileniu inainte de Sumer
          
          Oficial, comunitatea stiintifica e de acord ca sumerienii sunt cei mai vechi utilizatori ai unei forme de scris, argumentul reprezentându-l celebrele tablite de lut descoperite pe teritoriul Irakului de astazi si datate la sfârsitul mileniului III i.Ch. Aceasta idee a devenit o axioma, pe care doar un miracol o poate zdruncina, eventual. Dar „miracolul” exista! In 1961, arheologul clujean Nicolae Vlassa a facut publica descoperirea a trei tablite de lut la Tartaria, pe Mures. Asemanatoare cu tablite descoperite in Bulgaria, ele sunt acoperite cu pictograme foarte apropiate de cele sumeriene. Numai ca datarea lor a creat stupefactie intre cercetatori: aproximativ, anul 5200 i.Ch. deci o scriere cu circa 1.500 ani mai veche decât cea sumeriana. S-a dovedit ca lutul era local si deci ca se poate vorbi despre prioritatea indiscutabila a scrierii dunarene fata de cea mesopotamica, circulatia facându-se dinspre Europa spre Orientul Mijlociu, si nu invers. Numerosi cercetatori – mai cu seama straini – s-au aplecat asupra formidabilei descoperiri, dar o prudenta excesiva (fara indoiala, explicabila si prin alte tipuri de interese decât cele stiintifice) intârzie reconsiderarea acestui extrem de important capitol al culturii si civilizatiei umane. Desi, chiar oamenii de stiinta sunt primii care ar trebui sa inteleaga si sa recunoasca un lucru: adevarurile stabilite de oameni contin o doza de relativitate. Dar, acum, adevarul este ca scrierea dunareana o devanseaza pe cea sumeriana…
          
          Bioenergia vine din preistorie
          
          Cele aratate foarte succint mai sus impun, implicit, ideea ca populatia dunareana (de la nord si de la sud) are o vehime mult mai mare decât se credea. Vechime insemnând si cultura, deci si gândire avansata. Este un adevar elementar, demonstrat de cercetari interdisciplinare realizate de-a lungul multor ani de lucru, fara exaltare, fara idei preconcepute. Printre specialistii de reputatie incontestabila, Nineta Crainici se remarca datorita demonstratiilor sale deloc sofisticate si foarte pertinente, care leaga istoria de etnologie, de arta, de medicina traditionala, de practici sociale curente etc.
          Foarte cunoscuta este figurina numita „Gânditorul” (cultura Hamangia, mileniul IV i.Ch.), despre care aflam din cartile de istorie ca reprezenta o forma evoluata de arta. O analiza riguroasa a relevat insa ca aceasta se incadreaza intr-o piramida cu baza patrata, indicând de fapt o postura de meditatie, de echilibrare bioenergetica, comparabila de pilda cu „lotusul” yoghinilor. Exista figurine antropomorfe (culturile Gumelnita, Turdas, Boian s.a.) care au marcate clar meridianele bioenergetice si chiar cele mai importante puncte de acupunctura, zone energetice (rombul epigastric ocupa aici un loc aparte). Pe tesaturi, pe ornamente de vase, pe obiecte de lemn si asa mai departe, simbolurile energetice sunt marcate la vedere. Observati numai câte – sa le spunem – „mandale autohtone” apar pe covoare, pe portul stravechi, pe diverse accesorii textile. Dna Crainici a studiat mii de asemenea obiecte si nu numai (vezi si dansul calusarilor, mersul cu greutatea pe cap, cântecul „cu noduri” maramuresan etc.), folosindu-se inclusiv de aparatura moderna. Rezultatele sunt halucinante iar concluzia este una singura: (si) pe teritoriul nord-dunarean exista o civilizatie avansata, veche de cel putin sase-sapte milenii, ale carei valori s-au perpetuat peste timp. Ramâne ca noi sa vrem sa le vedem si sa afirmam fara complexe acest lucru.