Intr-o carte aparuta in septembrie 2020, Istoria Oxford a Orientului Apropiat Antic: Volumul I: De la inceputuri pana la Vechiul Regat Egipt si dinastia Akkadului este prezentat ceea ce autorii descriu ca fiind Fenomenul Uruk. Uruk, despre care scriam in numarul trecut, legat de civilizatia sumeriana, oras aflat in sudul actualului Irak, a fost principala forta de urbanizare si formare a statului in Mesopotamia in timpul perioadei Uruk (circa. 3800-3300 i.e.n.), care isi ia numele de la acest „principal oras”.
In capitolul 3 al lucrarii, este descrisa „perioada formativa pentru istoria sociala, politica si culturala a Mesopotamiei si nu numai, precum si perioada de tranzitie care a urmat (perioada Uruk III, circa 3300-3000 i.e.n.). Accentul se pune pe elementele-cheie ale culturii Uruk si raspandirea acesteia in Asia de Vest, inclusiv in Siria, Anatolia si Iran; inventia scrisului cuneiform; si aspecte de organizare sociala, religioasa si politica a acestui stat emergent. Capitolul evalu-eaza caracteristicile culturale-cheie, subliniind rolul cresterii populatiei impletit cu imbunatatirile tehnologice, agricole si administrative”.
Diseminarea acestor caracteristici culturale de-a lungul rutelor comerciale catre Levant, Anatolia si Iran „este legata de infiintarea de fortarete care asigurau schimbul de marfuri, sudul Mesopotamiei servind drept centru comercial. In timp ce sursele disponibile – atat textuale, cat si iconografice – nu ofera nicio dovada fara echivoc pentru presupusa guvernare monocratica a societatii din perioada Uruk, structurile politice identificabile au fost puternic impletite cu functiile religioase, indicand o mare complexitate societala”.
Decaderea culturii Uruk este pusa, in principal, pe seama distrugerii retelei comerciale Uruk. Din punct de vedere cultural, insa, „multe trasaturi ale fenomenului Uruk au furnizat carta fondatoare pentru structurile sociale mesopotamiene in perioadele ulterioare”, se mai spune in rezumatul lucrarii amintite.
Cele mai vechi hieroglife
Civilizatia sumerianã se considerã a fi cea mai veche din lume. Dar noi cercetãri scot la ivealã si istoria altor civilizatii care puteau aspira la acest titlu.
In iunie 2017, o expeditie comuna a universitatii Yale si a Muzeelor Regale de Arta si Istorie din Bruxelles care au avut misiunea de a explora orasul egiptean antic Elkab a anuntat ca a descoperit cateva inscriptii in stanca cu totul necunoscute anterior, care includ cele mai vechi hieroglife, toate datand de acum aproximativ 5.200 de ani.
Potrivit egiptologului John Coleman Darnell, profesor la Departamentul de Limbi si Civilizatii din Orientul Apropiat din Yale, care conduce Proiectul de cercetare a desertului Elkab, afirma ca aceste noi inscriptii nu au fost inregistrate anterior de nicio expeditie si sunt de mare importanta in istoria sistemelor de scriere egiptene antice: „Acest sit de arta rupestra recent descoperit din El-Khawy pastreaza unele dintre cele mai vechi si cele mai mari semne din etapele formative ale scrierii hieroglifice si ofera dovezi pentru modul in care egiptenii antici si-au inventat sistemul unic de scriere”.
Cercetatorii au descoperit, de asemenea, arta rupestra ce infatiseaza o turma de elefanti care a fost sculptata intre 4.000-3.500 i.e.n. Unul dintre elefanti are un mic elefant in interior si, potrivit lui Darnell, „este un mod incredibil de rar de a reprezenta o femela gravida”. Arheologii au identificat si un grup de patru semne, creat in jurul anului 3250 i.e.n. scris de la dreapta la stanga, directia de scriere dominanta in textele egiptene ulterioare, infatisand imagini de animale: un cap de taur pe un stalp scurt, urmate de doua berze spate in spate cu o pasare ibis plesuv deasupra si intre ele.
Dispunerea simbolurilor este comuna in reprezentarile egiptene ulterioare ale ciclului solar si cu conceptul de luminozitate. „Aceste imagini pot exprima conceptul de autoritate regala asupra cosmosului ordonat”, spune Darnell. Cercetatorul mai afirma ca echipa a fost „absolut uluita” de descoperire din cauza dimensiunii imense nu doar a tablourilor, ci si a elementelor individuale. „Au mai fost si altadata descoperite hieroglife, dar este prima data cand cineva le-a descoperit la o scara atat de mare. Aceste hieroglife individuale masoara fiecare putin peste jumatate de metru in inaltime, iar intregul tablou are aproximativ 70 de centimetri inaltime. Semnele gasite anterior aveau o dimensiune de doar unul sau doi centimetri”, declara Darnell. „In lumea moderna, spunea cercetatorul, acest lucru ar fi asemanator cu a vedea text mai mic pe ecranul computerului si apoi, brusc, a vedea textul foarte mare facut in acelasi mod doar pe un panou publicitar”. Zona in care echipa de arheologi a localizat inscriptiile se afla in partea nordica a desertului Elkab. „Aceasta zona, impreuna cu orasul Hierakonpolis, au fost centre foarte importante in Egiptul antic, spune Darnell, si demonstreaza ca sistemul comunicativ din aceste zone nu se limiteaza la jetoanele sau etichetele mici gasite mai frecvent. Darnell mentioneaza ca aceste descoperiri dezvaluie ca nu a existat o dezvoltare lenta a scrisului in primul rand pentru uz birocratic, asa cum se credea anterior, ci ca scrierea hieroglifica s-a raspandit rapid din punct de vedere geografic si s-a diversificat la scurt timp dupa dezvoltarea sa.”
Acest lucru sugereaza, de asemenea, este de parere cerce-tatorul, „ca exista o utilizare mult mai extinsa a sistemului de scriere timpurie decat este indicat de alt material arheologic descoperit anterior”.
Echipa de arheologi a localizat aceste inscriptii pe piatra prin cartografierea rutelor bazate pe retelele de drumuri din Egipt.
Cele mai multe inscriptii pe piatra din Egipt pe care Darnell le-a vazut, „nu sunt plasate la intamplare: cele mai multe inscriptii sunt situate de-a lungul rutelor majore, fie drumuri paralele cu Nilul, fie drumuri care se indreapta spre desert. Ele se afla de obicei la o intersectie sau rascruce de drumuri. Orice loc in care cineva se putea opri in calatoria sa”.
Folosind o noua tehnica de inregistrare initiata la Universitatea Yale, Darnell si Alberto Urcia, un arheolog digital si un cercetator asociat in cadrul Departamentului de Limbi si Civilizatii din Orientul Apropiat, au creat o serie de imagini 3D ale inscriptiilor din fotografiile facute pe teren. „Aceasta noua tehnologie face posibila inregistrarea siturilor la un nivel de acuratete si detaliu care era absolut imposibil inainte”. „Acest lucru nu era ceea ce ma asteptam sa gasesc cand am pornit in aceasta expeditie”, mai spunea Darnell, „a fost complet socant pentru mine.”
Expeditia, care a fost condusa de Darnell si Dirk Huyge, a fost intreprinsa in cooperare cu Ministerul Antichitatilor si inspectoratele din Aswan si Edfu, iar printre membri s-au numarat si Colleen Darnell, egiptolog si afiliat curatorial, Muzeul Yale Peabody si Massimilliano Montanari, specialist in arheologie digitala si modelare 3D.
Cercetarile ulterioare pot aduce la lumina noi dovezi pentru o mai buna intelegere a istoriei civilizatiilor antice.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii