Aztecii, o colectivitate de mezoamericani care a prosperat intre secolele XIV si XVI, au mostenit traditii culturale stravechi de la predecesorii lor olmeci, maya si tolteci.
Practicile de igiena aztece reflectau o totala dedicare pentru curatenie si puritate. Cand cuceritorii spanioli au intalnit pentru prima data aztecii, la inceputul secolului XVI, au fost uimiti de tehnicile acestora de a se mentine curati si totodata a proteja mediul inconjurator.
In contrast puternic cu practicile europene de la acea vreme, imperiul aztec a facut eforturi mari pentru a oferi apa curata maselor, a scapa aerul de poluantii perceputi si a folosi ingrediente naturale pentru a promova sanatatea si igiena. Aztecii erau constienti de cat de importanta era apa pentru toate aspectele vietii, un considerent care a contribuit la dezvoltarea unui sistem de canale in marile orase ale imperiului.
In Tenochtitlan, de exemplu, canalele nu numai ca aprovizionau locuitorii cu apa, dar au fost construite si pentru circulatie. Conchistadorul Hernan Cortes afirma ca Tenochtitlan era mare, avea strazi inguste, alaturi de „jumatati de canale unde ei vaslesc in canoe”.
Un alt beneficiu al sistemului extins de apa din orasele aztece a fost includerea de bai in casele private. Desi majoritatea aztecilor faceau bai reci, ei participau si la bai de aburi in scopuri rituale. Un temazcal aztec era o cabana de aburi care avea o podea incalzita si apoi stropita cu apa rece.
Un temazcal era folosit pentru purificarea corpului dupa un conflict fizic, pentru a ajuta la vindecare, pentru a vindeca o boala sau pentru a servi ca loc in care femeile sa nasca. Zeita baii de aburi era Temazcalteci, in timp ce Tlazolteotl, zeita murdariei, proteja intrarea in temazcal, supraveghind procesul prin care oamenii se curatau de murdaria fizica si spirituala.
Aztecii nu aveau sapun in sensul modern al cuvantului, dar imbratisau proprietatile de curatare ale numeroaselor plante. Radacinile si fructele de copalxocotl, numit de spanioli „arborele sapunului”, produceau o spuma care putea fi folosita pentru a curata atat corpul, cat si hainele.
Planta xiuhamolli, numita si amolli, avea proprietati similare. Femeile nu se spalau pe fata, in semn de penitenta, doar atunci cand barbatii lor erau plecati la lupta. Valoarea curateniei era practica si ritualica. Prizonierii sacrificati zeilor primeau chiar si o baie inainte de a-si gasi sfarsitul.
Aztecii aplicau, de asemenea, deodorante pentru a tine la distanta mirosul corporal, folosind ingrediente precum guma de copal, uleiul de chihlimbar si uleiul de balsam. Femeile se dadeau cu parfumuri florale, iar pentru a invinge „mirosul fetid al bolii”, pacientii erau unsi cu un parfum facut din flori, ace de pin si fructe.
A ramane curata si pura era pentru o femeie azteca modalitatea ideala de a gasi un sot, potrivit Codexului Florentin, o lucrare a calugarului franciscan spaniol Bernardino de Sahagun din secolul al XVI-lea. Potrivit lui Sahagun, curtezanele – femei care se imbracau si se ingrijeau „pentru a placea barbatilor” – foloseau machiaj si parfumuri, inclusiv „o crema galbena numita axin, care ii confera un ten stralucitor”.
Cel mai comun produs cosmetic era axin, un fel de namol galben intins pe piele. Pentru a-si pastra respiratia proaspata, femeile aztece mestecau o guma despre care se crede ca era un amestec derivat din rasina copacului sapodilla si bitum. Maturatul si curatenia erau o parte fundamentala a mentinerii ordinii in societatea azteca. Femeile isi maturau casele in fiecare dimineata, ca o modalitate de a onora spatiul domestic, in timp ce preotii maturau templele si scolile pentru a tine departe fortele nedorite si potential amenintatoare.
Orasele dispuneau de toalete publice, ale caror reziduuri erau colectate si folosite ca ingrasamant agricol. Acestea puteau fi canalizate in afara orasului prin unul dintre canale sau alte cai navigabile. Aztecii mancau doua mese pe zi, un mic dejun si o cina dupa-amiaza. Pentru membrii clasei superioare a societatii mesele fine incepeau insa cu mainile curate si conchistadorii spanioli ne-au lasat marturii clare privind grija pe care imparatul Moctezuma o avea pentru igiena personala – grija pe care ei nu o impartaseau in niciun chip!
GABRIEL TUDOR
Comentarii