Un reputat profesor de cibernetica de la nu mai putin prestigiosul Massachusetts Institute of Technology (MIT) crede ca exista toate posibilitatile ca lumea în care traim sa nu fie reala, ci doar o simulare pe computer.
Ideea ca oamenii ar putea exista într-o realitate simulata, creata si controlata de creaturi robotice omnipotente a fost foarte mult explorata de academicieni, experti si figuri notabile, precum mogulul tehnologiei moderne, Elon Musk. Dar în cartea sa, „Ipoteza Simularii”, cercetatorul american de origine indiana Rizwan Virk duce ideea mai departe, examinand chiar si cat ar mai trebui sa dureze pana cand oamenii, folosind tehnologia existenta, sa construiasca propria lor realitate simulata.
În opinia lui Virk exista cateva aspecte ale lumii noastre care explica de ce este probabil sa traim într-o simulare. Unul dintre acestea ar fi asa-numita „indeterminare cuantica” – faptul ca o particula se afla într-una dintre multiplele ei stari probabile si nu putem sti asta decat daca observam acea particula. Aceasta teorie este explicata în celebrul experiment al „pisicii lui Schrodinger”, care postuleaza ca, atunci cand o pisica este pusa într-o cutie opaca, animalul este atat viu, cat si mort – o combinatie a ambelor stari, pana cand cutia este deschisa.
Virk si-a elaborat ideea remarcand ca, dupa parerea lui, lumea în care traim „nu este cu adevarat fizica, ci mai curand bazata pe informatie. Iar cand privim lucrurile din acest unghi, ni se pare mult mai probabil sa traim într-o simulare.”
Aceasta simulare ar putea fi asemanatoare unui joc video mult mai sofisticat decat jocurile de realitate virtuala realizate de om astazi. În ritmul actual de dezvoltare tehnologica, în cel mult o suta de ani, considera Virk, oamenii vor fi capabili ei însisi sa creeze miliarde de medii simulate, cu nimic diferite de lumea „reala.” „Posibilitatea ca noi sa existam într-un soi de joc multiplayer masiv nu înseamna ca nu avem obiective individuale de îndeplinit. Si nu ma gandesc neaparat ca ne aflam într-o simulare care are un scop anume – de pilda de a vedea daca puteam gestiona încalzirea globala. De fapt, cred ca, asa cum se întampla în orice joc video multiplayer, fiecare dintre personaje, adica fiecare dintre noi, are propriile sale obiective de îndeplinit, dar si libertatea de a alege ce trebuie sa faca mai departe.”
Dar pana cand oamenii vor putea replica aceasta realitate va mai trece ceva timp, avertizeaza savantul. El a identificat „zece stadii de dezvoltare tehnologica” si sustine ca în momentul de fata ne aflam abia la stadiul cinci, care vizeaza realitatea virtuala si realitatea augmentata.
GABRIEL TUDOR
Comentarii