Cine poate uita misiunea Apollo 11 a NASA care a dus primii oameni pe Luna, in vara lui 1969? Dupa o pauza de peste 50 de ani, lucrurile pornesc de la capat, pentru o a doua incercare de a duce astronauti pe satelitul nostru natural.
Pe 20 iulie 1969, planeta a fost martora primei aselenizari cu echipaj uman din istoria umanitatii. Misiunea Apollo 11 a plasat pe solul selenar modulul Eagle (Vulturul) avandu-i la bord pe comandantul Neil Armstrong si pilotul Buzz Aldrin, iar sase ore si 39 de minute mai tarziu, pe 21 iulie, Armstrong a devenit prima persoana care a pasit pe suprafata Lunii, anuntand planeta ca primul sau pas pe Luna a devenit „un pas mic pentru om, dar un salt urias pentru umanitate”.
Dupa alte 19 minute, Aldrin a pasit si el pe solul lunar, cei doi astronauti petrecand aproximativ doua ore si un sfert explorand locul pe care l-au numit Baza Linistii. Armstrong si Aldrin au colectat 21,5 kg de material lunar pentru a-l aduce inapoi pe Pamant, in timp ce pilotul Michael Collins a zburat cu modulul de comanda Columbia pe orbita lunara.
Vulturul a stat pe suprafata Lunii in total 21 de ore si 36 de minute inainte de a decola pentru a se alatura modului de comanda. Revenirea pe Terra a fost si ea evenimentul planetar numarul 1. Apoi, dupa alte cateva misiuni Apollo, programul s-a incheiat in 1972 o data cu ultima aselenizare din cadrul misiunii Apolo 17. Motivul oficial al suspendarii programului Apollo a fost lipsa fondurilor.
A urmat o pauza destul de prelungita a zborurilor cu echipaj uman pe Luna, si ne aflam azi, dupa o jumatate de secol, in situatia de a incerca sa retrimitem oameni pe Luna. De ce o pauza atat de mare, de ce atata lipsa de interes, de ce a fost nevoie de atat „timp de gandire” pentru a programa ceva ce se reusise in urma cu 50 de ani?
Intrebari grele, raspunsuri contradictorii. Daca s-a putut in anii 60 cu racheta Saturn V, proiectata de constructorul german von Braun, cel care a produs in Germania nazista distrugatoarele rachete V2, si care dupa razboi a fost adus in SUA si a lucrat pentru NASA, chiar pentru programul Apollo, de ce e nevoie de o super racheta purtatoare, cea mai mare din lume, numita SLS, si pe care NASA, azi, o testeaza pentru o viitoare misiune, probabil in 2025?
De ce s-a putut reusi o misiune pe Luna fara nici o testare prealabila a aselenizarii, fara computere de bord si cu o tehnologie mai precara, si nu se reuseste azi, avand la dispozitie cele mai puternice computere, cea mai dezvoltata tehnologie? Daca aselenizarile au fost reale, unde este toata documentatia programului? NASA raspundea, cu ani in urma, ca toata documentatia „s-a pierdut”. A disparut, gone!
Cum-necum, cucerirea Lunii, colonizarea ei, a devenit o competitie, ca acum o jumatate de secol. Numai ca acum competitia numara noi participanti, marile puteri economice si spatiale au intrat in hora si SUA, ca si in urma cu 50 de ani, vor sa demonstreze ca au deja medalia de aur.
China care in ultimul deceniu a devenit o mare putere spatiala a trimis un robot pe fata intunecata a Lunii (Dark Side of the Moon, cum suna titlul albumului din 1973 al formatiei Pink Floyd), construieste o statie spatiala in vederea unor zboruri selenare si are cativa cosmonauti pe orbita in jurul Lunii.
Cu alte cuvinte, pregatirile sunt in toi, Luna asteapta ca o mireasa sfioasa sa fie in centrul atentiei, sa-si afle petitorii.
Cu Artemis, spre Luna
Spre sfarsitul anului trecut, pe 16 noiembrie, Agerpres transmitea ca NASA a testat noua mega-racheta, „cea mai puternica din lume”, pentru ceea ce ar putea fi numita „prima misiune fara echipaj uman a noului program Artemis al NASA”. Racheta-gigant are 98 de metri inaltime, si a fost dezvoltata timp de mai bine de un deceniu. Dupa doua tentative nereusite, practic anulate in ultimul moment, racheta purtatoare, denumita SLS, a decolat de la Centrul Spatial Kennedy din Florida. Misiunea Artemis 1 este programata sa dureze in total 25 de zile, intr-un zbor-test, care va face ocolul Lunii, fara sa aselenizeze si fara astronauti la bord, care „ar trebui sa confirme ca vehiculul este potrivit pentru un viitor echipaj”.
Asadar, avem o racheta care ar trebui sa confirme (sau nu?), cativa astronauti pregatiti si cam atat. Obstacole uriase pentru aceasta revenire tarzie, obstacole care au fost depasite cu succes in 1969.
Asadar, astronauti pregatiti si antrenati pentru a ajunge pe Luna, Artemis avand drept obiectiv „trimiterea primei femei si a primei persoane de culoare pe Luna. Scopul este de a stabili o prezenta umana de durata pe Luna, in vederea pregatirii unei calatorii pe Marte”, dupa cum preciza directorul NASA, Bill Nelson.
Desi lansarea cu succes a SLS a fost urmarita de circa 100.000 de persoane, ca si in cazul celor doua tentative anterioare de decolare esuate din vara trecuta, „operatiunile de umplere a rachetei cu combustibil criogenic – peste 2,7 milioane de litri de hidrogen si oxigen lichid – au creat probleme pentru NASA”, dupa cum scria Agerpres.
Mai exact a fost vorba despre o scurgere de hidrogen extrem de inflamabil care „a fost detectata seara la baza rachetei, necesitand trimiterea unei echipe de tehnicieni pe rampa de lansare pentru a o repara, ceea ce a intrerupt pregatirile timp de aproximativ o ora si a provocat o usoara intarziere a programului initial de lansare”.
Apoi, la aproximativ o ora si jumatate dupa decolare, un ultim impuls din partea treptei superioare a pus capsula Orion pe drumul spre Luna, „unde a fost plasata pe o orbita indepartata timp de aproximativ o saptamana si se va aventura pana la 64.000 km in spatele Lunii – un record pentru o capsula locuibila”. Pe 11 decembrie Orion a revenit pe Pamant, pentru a-si testa scutul termic, „cel mai mare construit vreodata”, care a fost proiectat „sa reziste la o temperatura care va fi de aproximativ jumatate din cea inregistrata la suprafata Soarelui in timp ce trece prin atmosfera”.
In fine, daca problemele tehnice ale misiunii Artemis 1 (care n-au existat in 1969) vor fi depasite, Artemis 2 va duce in 2024 astronauti pe Luna, fara ca misiunea acestora sa fie aselenizarea, prima aselenizare umana fiind programata pentru Artemis 3 cel mai devreme in 2025.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii