Dagobert a fost fiul cel mare al lui Chlothar al II-lea si al lui Haldetrude (575-604) La moartea tatalui sau, in 629, Dagobert a mostenit regatele Neustriei si Burgundiei. Fratele sau vitreg, Charibert, a revendicat Neustria, dar Dagobert l-a marginalizat si a devenit singurul rege al francilor.
Cand Charibert si fiul sau Chilperic au fost asasinati in 632, Dagobert avea Burgundia si Aquitania ferm sub dominatia sa, devenind cel mai puternic rege merovingian din ultimii ani si cel mai respectat conducator din Occident. In 632, nobilii din Austrasia s-au revoltat sub conducerea primarului palatului, Pepin de Landen.
In 634, Dagobert i-a linistit pe nobilii razvratiti punandu-l pe tron pe fiul sau in varsta de trei ani, Sigebert al III-lea, cedand astfel puterea regala in cel mai estic dintre regatele sale, asa cum tatal sau facuse pentru el cu 11 ani mai devreme.
Dagobert a intrat in istorie ca unul dintre cei mai mari regi franci, in ciuda palmaresului sau militar mediocru, dupa ce si-a mentinut teritoriile in fata invadatorilor din rasarit si a nobililor din Bavaria. Avand doar 36 de ani cand a murit, Dagobert este considerat de majoritatea istoricilor ultimul dintre marii regi merovingieni, dar acest lucru nu inseamna ca sub conducerea sa s-ar fi produs un declin major al puterii francilor.
Istoricul J.M. Wallace-Hadrill a afirmat ca Dagobert „avea energia nemiloasa a unui Clovis si viclenia unui Carol cel Mare”. Imediat dupa moartea lui Dagobert in 639, Pepin de Landen a reusit sa se impuna in Austrasia.
Dagobert a fost inmormantat in abatia bazilicii Saint-Denis din Paris, pe care o ctitorise, fiind primul rege franc care a fost ingropat acolo. Inmormantarea lui Dagobert la Saint-Denis a stabilit un precedent pentru toti viitorii monarhi franci si francezi.
GABRIEL TUDOR
Comentarii