Probabil ca cele mai romantate biografii, dupa ale artistilor, sunt cele ale exploratorilor. Si e firesc, pe undeva: ideea de a te cufunda în necunoscut, de a atinge noi tarmuri, noi continente, de a ajunge acolo unde nu a ajuns niciun om ne face sa visam mereu ca orice e posibil. De aici, nevoia de a crea si povestile romantice care ne încânta o data în plus, chiar daca ele nu sunt deloc adevarate.
Malversatiunile lui Robert Peary. Desi se repeta deseori ca Robert Peary a fost primul om care a ajuns la Polul Nord, adevarul este ca nici în propriile însemnari nu apare ca el ar fi atins primul Polul Nord. Ci tocmai celalalt membru al expeditiei sale, pe nume Matthew Henson! Dar, cum Henson era negru, Peary a fost singurul unanim celebrat, în vreme ce Henson s-a cufundat în anonimat. Oricum, nici Henson n-ar fi primul care a ajuns la Polul Nord. Înainte ca Peary si Henson sa se întoarca din expeditie, un alt explorator, pe nume Frederick Cook, a anuntat ca a ajuns la Pol. Din nefericire, Cook i-a lasat instrumentele, care îi puteau certifica performanta, asistentului sau, în timp ce el s-a întors în graba acasa pentru a anunta stirea.
Între timp, vasul cu care se întorcea din expeditie asistentul lui Cook s-a scufundat, el fiind salvat de… Peary, care i-a cerut omului sa arunce instrumentele lui Cook. Apoi Peary i-a pus pe inuitii care au participat la expeditie (niciunul nu întelegea limba engleza) sa semneze documentele care spuneau ca ei nu au ajuns niciodata la Polul Nord. Când a ajuns în America, puternicii finantatori ai lui Peary au lansat o campanie de denigrare a lui Cook. E adevarat ca fara instrumente este aproape imposibil sa fie sigura performanta lui Cook, dar exploratorii ulteriori au descoperit ca descrierea traseului facuta de Cook se potriveste perfect cu realitatea din teren.
Zeul Cortes. Se spune în carti ca aztecii l-au crezut pe conquistadorul Cortes ca fiind Zeul Quetzalcoatl, motiv pentru care l-au primit în palat cu onoruri. Adevarul se pare ca este altul. Nici macar Cortes nu pomeneste de Quetzalcoatl în cartile scrise de el (foarte populare). Practic, nu exista nicio dovada actuala ca aztecii credeau în Quetzalcoatl ca intr-un Mesia care va veni într-o zi dinspre Est, cele mai vechi referinte ale mitului vin la multa vreme dupa cucerire, când religiile indigene au fost suprimate de crestinism. Nici cronicarul regal de la curtea Spaniei, Fernandez de Oviedo, el însusi un veteran al cuceririi Indiilor de Vest, nu dadea vreun credit acestui mit, scriind ca povestea este total falsa. Primele dovezi ale povestii vin din cartea unor misionari catolici franciscani, scrisa la câteva decenii dupa moartea lui Cortes.
A murit Columb în saracie? Mitul a creat o poveste uimitoare: omul care a schimbat lumea pentru totdeauna mai mult decât oricine altcineva a murit singur, sarac si neapreciat. Mitul cade bine mai ales pentru cei care vad în Columb un monstru ucigas, a carui cruzime i-a oripilat chiar si pe contemporanii sai. Adevarul este însa altul: Columb a murit ca un aristocrat respectat, extrem de bogat. Banii, provenind din proprietatile lui din Hispaniola, dar si din sumele mari daruite de guvernul spaniol, l-ar face azi un adevarat milionar. Mitul s-a nascut probabil si din dezamagirea profunda a lui Columb, care n-a reusit sa obtina procentul (exagerat) de 10 la suta din prazile în aur si argint aduse din America, pentru care se credea îndreptatit.
Lindbergh, primul care a zburat peste Atlantic. Desi mitul acesta functioneaza si azi, putina lume stie ca înaintea zborului lui Charles Lindbergh au existat alti 84 de oameni care au zburat peste oceanul Atlantic. Primul zbor transatlantic a fost realizat de locotenentul comandant Albert Read de la Marina Americana, împreuna cu echipajul sau, care a zburat din Newfoundland în Azore si apoi în Portugalia; asta se întâmpla în 1919, cu opt ani înainte de Lindbergh. Lindbergh nu este nici macar primul care sa fi efectuat primul zbor non-stop peste Atlantic; acest lucru l-au reusit John Alcock si Arthur Whitten Brown de la Royal Air Force, care au reusit performanta cu doar o luna dupa zborul lui Read. Ei chiar au primit un premiu de 10.000 de lire sterline de la ziarul Daily Mail. Totusi, Lindbergh ramâne primul om care a zburat solo peste Atlantic, ca si primul care a zburat din SUA spre Europa continentala. Performanta lui ramâne si azi remarcabila. Aventura lui, bine organizata, sustinuta si intens mediatizata, a facut ca el sa fie asteptat la întoarcerea la New York de peste 4 milioane de oameni si faima lui sa-i arunce în anonimat pe ceilalti aviatori care reusisera aceasta înaintea lui.
Magellan, primul în jurul lumii. În ciuda a ceea ce se stie din carti, practic, Magellan nu a facut niciodata înconjurul planetei, desi a fost aproape de a reusi acest lucru, esecul tentativei datorându-se faptului ca a fost omorât într-o confruntare sângeroasa cu bastinasii din Filipine. Cum el a ajuns destul de departe spre est, cam în dreptul Malayeziei de azi, s-a aflat în situatia de a deveni primul om care face înconjurul Pamântului pe mare. Din echipajul sau initial de 237 de oameni, doar 18 au supravietuit pentru a ajunge înapoi în Spania, aflati sub conducerea lui Juan Sebastian Elcano. Oricum, e posibil ca nici ei sa nu fi fost primii în aceasta aventura. Cu ocazia unei vizite anterioare în Malayezia, Magellan a întâlnit un sclav local cunoscut sub numele de Enrique, care l-a însotit în voiajul urmator, dezertând imediat dupa uciderea lui Magellan. Stiindu-se ca Enrique vorbea dialectul local din Filipine, unii istorici au speculat ca era originar de acolo. Oricum, se pare ca el stia exact unde se afla, vorbea limba spaniola, astfel ca este posibil ca el sa fi putut cunoaste rutele pe care sa se întoarca în Spania. Daca s-a întâmplat asta, atunci el este primul om care a facut înconjurul lumii pe mare.
Leif Ericson, în America. Fiul temutului Erik cel Rosu, Leif Ericson este acceptat ca fiind primul european care a descoperit America. Fiind un om dintr-o bucata, el a numit noul continent Vineland, fiindca „acolo crestea vita-de-vie din belsug si se facea un vin nobil”. Asezarea careia el i-a pus bazele a fost recent identificata ca fiind L’Anse aux Meadows în ceea ce este azi Newfoundland. Dar, contrar a ceea ce se scrie în unele carti de istorie, aproape sigur Leif nu a fost primul european care a deschis ochii pe tarâmurile invaluite in ceata din Lumea Noua. Aceasta onoare ar reveni unui alt nordic, Bjarni Herjolfsson.
În conformitate cu Norse Greenlanders Saga, azi recunoscuta drept cea mai veche si mai autentica relatare a prezentei nordicilor din Europa în America de Nord, Bjarni era capitan de vas si fiul unui localnic din Islanda, care obisnuia sa-si petreaca fiecare iarna împreuna cu parintii lui. Într-o asemenea iarna, întors la parinti, a aflat ca acestia au plecat în Groenlanda pentru a-l însoti pe Erik cel Rosu. Neavând de gând sa ramâna singur în Islanda, Bjarni a decis sa porneasca dupa parintii lui. Dupa zile de navigat spre vest si dupa ce aproape ca s-a ratacit pe mare, Bjarni a ajuns pe un tarm ciudat. Echipajul lui a dorit sa-l cerceteze mai îndeaproape, dar el si-a dat seama ca tarâmurile împadurite nu prea semanau cu descrierile Groenlandei despre care auzise, asa ca a hotarât sa se întoarca pe unde a venit, pentru a ajunge la casa parintilor lui.
În ciuda lipsei lui de curiozitate, Bjarni si echipajul sau au fost primii europeni care au pus piciorul în America, în vreme ce, mai târziu, urmând traseul lui Bjarni, Leif a reusit si el sa ajunga în Lumea Noua.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii