Celebrele razboinice ale mitologiei grecesti despre care se spune ca au stapanit o vasta zona din jurul Marii Negre cunoscuta sub numele de Scitia, au existat cu adevarat sau au fost doar inventia miturilor grecesti?
Orice adult a fost captivat de-a lungul timpului de povestile incredibile si sugestive ale mitologiei Greciei antice cum este, de pilda, cea a Afroditei, zeita dragostei, nascuta din organul genital al zeului Uranus, dupa ce acesta a fost aruncat in valurile marii involburate de catre fiul sau, Cronos.
Este si legenda aprigelor amazoane, razboinicelor femei pomenite pentru prima oara de poetul Homer in secolul al VIII-lea i.e.n., doar fantezie pura sau este posibil ca ele sa fi existat cu adevarat?
Se spune ca stepele nemarginite ale Asiei au nascut povesti despre eroi si eroine, deoarece conditiile de acolo sunt extrem de dure. De la aproximativ 700 i.e.n. pana in 500 e.n., teritoriul vast al Scythiei, care se intinde de la Marea Neagra pana in China, a gazduit diferite triburi de nomazi, inrudite cultural. Cunoscute sub numele de sciti pentru greci, saka pentru persi si xiongnu pentru chinezi, triburile de stepa calareau si erau antrenati in tirul cu arcul, astfel incat toata lumea sa poata vana si lupta.
Calul si arcul erau arme egale, femeile puteau fi la fel de dure, rapide si mortale ca barbatii. Ramasitele a 300 de femei razboinice au fost gasite in peste 1.000 de sapaturi de kurgani scitice (movile funerare), din Ucraina pana in Asia Centrala. De aici porneste si istoria reala a amazoanelor, luptatoarele femei de odinioara. „Datorita cercetarilor arheologice, stim acum ca miturile amazoanelor, despre care se credea ca sunt rodul fanteziei, contin detalii exacte despre femeile nomade de stepa, care erau dovezile istorice ale amazoanelor mitice”, declara pentru LiveScience Adrienne Mayor, cercetator in cadrul departamentului de clasici si al Programului de istorie a stiintei de la Universitatea Stanford, care este si autoarea cartii Amazoanele: vieti si legende ale femeilor razboinice din lumea antica (2014).
Asadar, in viziunea cercetatorilor de azi, amazoanele sunt ceva mai mult decat rodul imaginatiei antice. Dincolo de descrierile lui Homer din Iliada, si a povestilor ca traiau in matriarhate stricte, ca isi taiasera sanii pentru a putea trage mai bine cu arcul, si ca luptasera cu Hercule, un numar tot mai mare de dovezi arheologice arata ca legendele despre luptatoarele calare, cu arcuri si sageti, sunt aproape cu siguranta inradacinate in realitate. Acestea par sa confirme faptul ca au existat cu adevarat grupuri de femei nomade care s-au antrenat, au vanat si s-au luptat alaturi de omologii lor masculini din stepa eurasiatica.
Acum un an, arheologii au dezgropat ramasitele a patru femei razboinice ingropate, alaturi de varfuri de sageti, sulite si echipamente de calarie, intr-un mormant din vestul Rusiei, chiar acolo unde povestile grecesti antice au plasat prezenta amazoanelor.
Echipa de la Institutul de Arheologie de la Academia Rusa de Stiinte a identificat femeile ca fiind nomazi sciti inmormantati intr-un cimitir in urma cu aproximativ 2.500 de ani, in apropierea comunitatii actuale din Devitsa.
Descoperirea prezinta unele dintre cele mai detaliate dovezi de pana in prezent ca femeile razboinice nu erau doar rodul fictiunii antice.
Referindu-se la aceste descoperiri, Adrienne Mayor, care nu a participat la sapaturi, este de parere ca „acum avem dovezi ca acele femei au existat si ca viata acelor femei razboinice a influentat cu adevarat ideile si viziunile grecilor din antichitate despre amazoane”.
Sapaturile anterioare au adus la lumina dovezi similare, desi nu intotdeauna atat de bine conservate. In 2017, de pilda, cercetatorii armeni au descoperit ramasitele unei femei de 20 de ani despre care au spus ca seamana cu descrierea Amazoanelor. Ei au descoperit ca femeia a murit din cauza ranilor capatate in lupta. Studiul lor din International Journal of Osteoarchaeology a mentionat faptul ca femeia avea un varf de sageata implantat in picior si ca structura ei osoasa si musculara indica faptul ca ea calarea.
Noua descoperire din Rusia a marcat o premiera, in sensul ca este prima data cand mai multe generatii de femei scite au fost gasite ingropate impreuna, afirma cercetatorii.
Cel mai tanar dintre corpuri a apartinut unei fete de aproximativ 12 sau 13 ani, dupa parerea cercetatorilor, alte doua erau femei in varsta de 20 de ani, iar a patra avea intre 45 si 50 de ani.
Mayor declara ca descoperirile sugereaza ca fetele tinere erau instruite din timp, la fel ca baietii, pentru a calari si a folosi arcuri si sageti. „Era o societate egalitara”, declara Mayor pentru publicatia Washington Post. „Faptul ca avem o varsta variata este important, deoarece oamenii credeau anterior ca mamele nu participau la lupte pentru ca aveau copii… In aceste mici triburi din stepele dure, era logic ca fiecare persoana sa aiba aceleasi abilitati si competente pentru a apara tribul”, mai spunea Mayor, „si confirma faptul ca aceste femei au fost cu adevarat razboinice de-a lungul vietii”.
Descoperirea este importanta deoarece este prima data cand un „coif” ceremonial, o lucrare in forma de cos, remarcabil de bine conservata, a fost gasita pe capul uneia dintre femeile razboinice. Potrivit cercetatorilor, „cosul” este confectionat din aur, intr-o proportie de 65 pana la 70 la suta, mult mai mare decat este adesea gasita in bijuteriile scitice, care de obicei este de aproximativ 30 la suta.
Valerii Guliaev, cel care a condus expeditia, a numit-o „o descoperire unica” si a spus ca ea demonstreaza modul in care femeile si barbatii primeau un tratament egal in societatea scitilor. „Amazoanele sunt un fenomen scit important”, spunea Guliaev intr-o declaratie. „Toate ritualurile de inmormantare care erau indeplinite de obicei pentru barbati erau valabile si pentru aceste femei”.
Mayor a spus ca se asteapta ca cercetarile viitoare sa sporeasca dovezile care sustin existenta femeilor razboinice.
Inainte de dezvoltarea testarii ADN si a bioarheologiei, cercetatorii presupuneau adesea ca orice mormant excavat sau mormant care continea arme si ramasite umane apartinea unui barbat.
Dar o noua analiza a aratat deja ca aproximativ o treime din scheletele scitice descoperite in astfel de sapaturi erau femei, a spus ea. „Doar pentru ca exista arme nu inseamna ca a fost mormantul unui barbat”, spunea Mayor, in consecinta „aceasta presupunere iese acum din calcul”.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii