Nascut in 1137 sau 1128 in micul oras Tikrit (aflat astazi pe teritoriul Irakului si de asemenea loc de bastina al fostului dictator irakian Saddam Hussein, care de altfel se lauda ca ar descinde din celebrul erou musulman), Saladin era de origine kurda si educatia religioasa primita in copilarie l-a pregatit mai curand pentru cariera de cleric musulman.
Dar, dupa ce a terminat scoala de teologie, a fost luat in statul major al unchiului sau, Asad al-Din Shirkuh, un important lider militar al vremii. Dupa ce acesta a murit, in 1169, Saladin a devenit comandantul trupelor arabe din Egipt si totodata mare vizir – al doilea ca importanta dupa calif. In 1171, in urma unei lovituri de stat, Saladin a pus capat dominatiei califilor si a schimbat doctrina religioasa islamica in Egipt, din siita in sunnita. Apoi, cu o vigoare si un curaj remarcabile, imbinand forta cu diplomatia, a reusit sa uneasca sub sceptrul sau un larg imperiu, cuprinzand Egiptul, Siria, nordul Mesopotamiei si Palestina, in 1186.
El a dobandit curand reputatia unui suveran ferm, dar drept, dedicat intru totul propasirii Islamului. A intemeiat colegii musulmane si moschei, a sprijinit predicatorii si eruditii islamici si mai ales a incurajat toti musulmanii sa se uneasca impotriva cruciatilor crestini.
Eforturile sale au dat roade pe 4 iulie 1187, cand a prins in cursa si a distrus o importanta armata cruciata, in nordul Palestinei. Victoria a permis armatelor sale sa cucereasca cea mai mare parte a regatului cruciat al Ierusalimului – oras care s-a predat in fata lui Saladin pe 2 octombrie 1187.
Socati de caderea „orasului sfant”, liderii crestini din Europa au lansat o noua cruciada, la care au participat numerosi suverani si nobili crestini, inclusiv regele Frantei si cel al Angliei. Saladin s-a aparat cu indarjire, dovedind vitejie pe campul de lupta si marinimie in afara lui.
Conflictul s-a incheiat in 1192, fara un invingator clar. Istovit de anii grei de lupte, Saladin s-a indreptat spre capitala sa, Damasc, unde va muri pe 4 martie 1193. Dinastia fondata de el, Ayyubida, a condus Egiptul, Siria si alte teritorii pana la jumatatea secolului urmator.
GABRIEL TUDOR
Comentarii