Era digitala a însemnat pentru planeta pasul înainte facut de comunicatiile de tot felul, de la telefonie, sistem bancar si pâna la internet. În acelasi timp a însemnat si posibilitatea ca toate comunicatiile efectuate de cetatenii planetei sa fie supravegheate de entitati specializate. Întreaga retea de supraveghere mondiala a cetatenilor a primit o denumire împrumutata din romanul 1984 a lui George Orwell, Big Brother, adica Fratele Mare, Ochiul si Timpanul cum zicem noi. Prin intermediul acestei retele globale de supraveghere, NSA (Agentia americana de Securitate Nationala) poate afla toate datele personale ale unui cetatean, activitatea bancara, continutul cardurilor bancare, adresele de mail, continutul mailurilor etc.
Viata privata pur si simplu s-a pulverizat. Pe de alta parte, era digitala a facut posibila si localizarea persoanelor, oriunde pe glob. În materie de localizare, este folosit sistemul global de sateliti, cunoscut sub numele de GPS. Conectat la Internet, acest sistem face posibila localizarea unei persoane cu o precizie de trei metri. De aici si noile proiecte de folosire a GPS, atât de util în unele situatii extreme. Astfel, guvernantii unor tari europene, plecând de la sintagma folosita în filmul Meet Joe Black, „doar de taxe si moarte nu poti scapa”, s-au gândit la un experiment care sa-l integreze pe Big Brother si în domeniul unei activitati zilnice, altminteri banale: sofatul.
Mai precis, ideea este sa se gaseasca o modalitate de a taxa soferii nu cu actuala taxa anuala pe automobil, ci a-i taxa pentru kilometrii efectivi parcursi pe sosele în fiecare ora si zi a anului. Cum? Prin montarea unui GPS în fiecare masina care sa înregistreze numarul de kilometri parcursi în fiecare clipa si prin conectarea GPS-ului direct la Fisc!
O initiativa care l-ar face sa paleasca de invidie, daca ar mai trai, chiar si pe George Orwell. Taxa pe kilometru, la care se gândesc tari precum Olanda, Finlanda sau Belgia, denumita „pay as you drive”, adica „platesti cât conduci” ar fi necesara deoarece traficul extrem de aglomerat în zonele extrem de urbanizate din lume, reprezinta o problema teribil de spinoasa pentru autoritati. Pe lânga distanta parcursa cu masina, proiectul tine cont si de alti factori precum intervalul orar în care este folosita, dar si noxele emise de vehicul.
Taxa pe kilometru
Acest proiect îndraznet a fost vehiculat la finele anului 2009 de guvernul olandez, dupa cum scrie revista americana Time. Si asta pentru ca, se spune, în Olanda exista cea mai aglomerata zona metropolitana din Europa: Amsterdam, Rotterdam, Utrecht si Haga, motiv pentru care olandezii sunt foarte sensibili la aspectul emisiilor de bioxid de carbon. Si daca problemele legate de „încalzirea globala” si de „emisiile toxice” par oarecum vagi, preocuparea mai aplicata a oricarui guvern este colectarea taxelor.
Asa se face ca în planul avut de autoritatile olandeze la acea vreme, fiecare proprietar de autovehicul trebuia sa cumpere un aparat GPS care sa transmita informatiile privitoare la distanta parcursa unei agentii fiscale, în caz contrar proprietarul autovehicului riscând o amenda. În sensul unei echitati financiare, se va avea în vedere suprimarea taxelor de drum si a celor percepute la vânzarea masinii, dupa cum scria Deutsche Welle. Taxa preconizata pentru o masina de familie a fost prevazuta la 3 centi pe kilometru pentru anul 2012, urmând sa fie crescuta în 2018 pâna la o medie de 6,7 centi, mai mare în functie de orele de vârf si de emisiile de bioxid de carbon.
Deocamdata ideea olandeza a fost abandonata. Dar alte tari par mai hotarâte. Discutii pe aceasta tema exista si în Finlanda, unde anul trecut a fost publicat un raport în care se analiza posibilitatea introducerii unui sistem similar. Ideea înlocuirii taxelor actuale, e vorba de cele platite la achizitionarea unei masini si impozitul anual, cu taxa pe kilometru a pornit de la un sondaj realizat de Ministerul Transporturilor la începutul acestui an din care rezulta ca 57 la suta dintre respondenti s-au exprimat în favoarea trecerii de la taxa pe pretul de achizitie spre o forma de taxare pe consum.
Proprietarii masinilor cu un nivel scazut al emisiilor de bioxid de carbon sau cei care traiesc în zone mai putin populate ar urma sa aiba costuri mai mici decât cei care traiesc în orase aglomerate sau conduc masini mai mari, cu un consum mai ridicat de combustibil. Taxele s-ar mentine la nivelul actual din Finlanda pentru cei care parcurg cu masina 17.000 de kilometri pe an si ar urma sa scada pentru cei care se vor situa sub medie. Cât despre taxa medie, ea ar urma sa atinga 3,3 centi pe kilometru pâna în 2025, iar în privinta informatiilor despre kilometri parcursi, ele vor fi colectate prin GPS în „conturi” individuale ale soferilor, dupa sistemul conturilor de pe internet, pe care orice internaut le are. Apoi, prin Internet, aceste date ar urma sa ajunga direct la administratia fiscala.
Dupa ce ca vor fi monitorizati în mod obligatoriu, nu optional, soferii din Finlanda ar urma sa plateasca si o taxa de 10 euro pe an pentru dispozitivele de monitorizare instalate pe masini. Un proiect similar se afla în plina desfasurare si în Belgia, unde de la începutul lunii februarie, 1.200 de soferi voluntari testeaza taxa pe kilometru în Reteaua Expresa Regionala din Bruxelles. Conform proiectului belgian, drumurile ar putea fi utilizate gratuit în intervalul orar 22.00-05.00, în timp ce în orele de vârf, drumurile urbane ar urma sa fie taxate cu 9 centi/kilometru, autostrazile cu 5 centi/kilometru, iar drumurile nationale cu 6,5 centi/kilometru.
Sarcina introducerii unui astfel de sistem va reveni noului guvern belgian, imediat dupa alegerile din 25 mai. Oricum ar fi, suntem în faza de tatonare a unui proiect care îmbina supravegherea de tip Big Brother cu eficienta colectarii taxelor, care are toate sansele sa treaca de la faza initiala la cea de implementare, cu acoperire pe întregul spatiu european.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii