Un incident relativ recent a readus în discutie numele marelui erou apas Geronimo, si anume operatiunea de capturare a lui Osama bin Laden (2011). Acea actiune, soldata cu uciderea teroristului, s-a numit „Geronimo”, fapt care a atras protestele stra-stra-nepotului sau, Harlyn Geronimo. Acesta a spus ca este o dezonoare pentru memoria marelui apas. Într-adevar, indianul apas care facea parte din ramura „Bedonkohe” s-a umplut de respect si glorie în perioada când a luptat fara încetare împotriva mexicanilor si colonistilor americani.
Acapararea pamânturilor stramosesti ale indienilor (sau „nativi americani”, cum se spune în SUA) era intolerabila, mai ales ca toate deposedarile se faceau cu violenta si prin trucuri lipsite de onestitate. Geronimo s-a nascut în 1829, în tribul apasilor care traiau în zona Râului Curcanului, în statul New Mexico (pe atunci teritoriu mexican). Bunicul sau fusese sef de trib Bedonkohe. Prima sotie a avut-o la 17 ani, apoi a avut mai multe neveste, ultima fiind Azul, a noua.
Drama familiala
Pe când avea 22 de ani, în 1851, o companie de 400 de soldati mexicani din Sonora, condusa de colonelul Jose Carasco, a atacat asezarea de pe Râul Curcanului si a ucis mai multi membri ai tribului, printre care nevasta si copiii lui Geronimo (el fiind plecat la vânatoare). Acest masacru incalificabil, contra persoanelor fara aparare din acel trib, a provocat o ura nestapânita a lui Geronimo împotriva mexicanilor. Din acel moment, nefericitul apas nu a cautat decât sa razbune moartea groaznica a familiei sale si a familiilor rudelor sale (el avea mai multe surori si frati). Din acea perioada de lupta permanenta a indienilor Nedonkohe împotriva mexicanilor provine si porecla de Geronimo. Nici astazi nu se stie de unde provine, caci numele înseamna „Cel care casca” si nu este prea onorant. Dar se banuieste ca este o deformare de la Sfântul Jerome (al carui nume era strigat de soldatii mexicani îngroziti de atacurile apasilor).
Masacrul de la Casa Grande
Cu toate ca Geronimo si-a dat seama ca nu poate recupera pamânturile furate de la neamul sau, el a continuat sa poarte în suflet aceeasi ura împotriva mexicanilor si colonistilor americani. Si asta si din cauza unor gesturi înfioratoare ale dusmanilor. Astfel, ramâne în istorie Masacrul de la Casa Grande (statul New Mexico), când mexicanii s-au prefacut ca vor stabili un armistitiu cu apasii lui Geronimo. Numai ca soldatii le-au oferit „mescala” (rachiu de agave) indienilor si apoi i-au ucis pe toti. Geronimo (care nu bause) s-a retras într-o pestera, iar soldatii l-au asteptat zadarnic la iesire timp de doua saptamâni. Geronimo iesise la lumina printr-o „fisura” pe care n-a gasit-o nimeni niciodata.
Un prizonier celebru
Împotriva lui Geronimo au fost mobilizate mai multe trupe americane care sa-l poata urmari prin mai multe state fara sa-i piarda urma (caci stia sa deruteze urmaritorii prin multe trucuri). În cele din urma, în 1886, în Canionul Scheletelor (Arizona), Geronimo s-a predat generalului Miles. El a dorit sa fie tratat ca un prizonier de razboi, nu ca un tâlhar. Avea asupra sa o carabina Wincester, un pistol Colt si un cutit Sheffield Bowie – arme care dovedeau rangul sau militar printre indienii apasi. Ca prizonier de razboi purtat prin mai multe forturi din sudul si vestul SUA, Geronimo a ajuns o celebritate care si-a dictat memoriile asteptate cu nerabdare de marele public. A murit de pneumonie la 79 de ani.
PAUL IOAN
Comentarii