Pe 16 ianuarie 1647, o flota formata din trei nave olandeze – Nieuwe Haerlem, Olifant si Schiedam – a parasit Batavia (Indonezia de azi), pentru a se întoarce în Tarile de Jos. Navele erau ticsite cu marfuri din Orient, dar din cauza unei puternice furtuni s-au despartit una de alta.
Ramasa singura, nava Nieuwe Haerlem a ajuns pe 25 martie 1647, în Table Bay, în apropierea coastelor sudice ale Africii, unde a esuat în apa putin adânca. Deoarece încarcatura era extrem de pretioasa, fiind formata în principal din condimente, textile, portelan chinezesc si indigo, capitanul navei a ordonat unui comerciant de rang inferior, Leendert Janszen, sa ramâna în urma cu aproximativ 60 de membri ai echipajului pentru a avea grija de încarcatura pâna când o flota mai mare îi va putea transporta înapoi acasa.
Echipajul esuat si-a stabilit tabara printre dunele de nisip de pe tarm si, folosind lemnul recuperat, a construit un mic fort pe care l-au numit Zandenburch, sau „Castelul de nisip”.
Oamenii au supravietuit hranindu-se cu peste prins de pe Diep, cu pinguini, oua de pinguini si cormorani vânati pe insula Robben din apropiere. Au facut troc de animale si carne proaspata cu indigenii KhoiKhoi si, de asemenea, au cultivat legume. Janszen si oamenii sai au ramas pe Cape timp de aproximativ un an, înainte de a fi luati la bord de o flota care se îndrepta spre casa.
Întors în Tarile de Jos, Janszen a redactat un raport catre Compania Olandeza a Indiilor Orientale, în care a recomandat înfiintarea unei statii de aprovizionare la Capul Bunei Sperante, unde navele sa se poata aproviziona înainte de a porni spre India. Directoratul Companiei Olandeze a Indiilor Orientale a aprobat planul si, în 1652, l-a trimis pe Jan Anthoniszoon van Riebeeck sa înfiinteze o statie de aprovizionare la Cap.
În timp, Capul a devenit casa unei populatii numeroase de „burghezi liberi”. Acestia erau fosti angajati ai companiilor care au primit permisiunea de a se retrage în teritoriile olandeze de peste mari ca fermieri independenti.
Pe masura ce numarul lor a crescut, colonistii s-au aventurat din ce în ce mai mult în interior. Terenurile agricole au crescut, iar comerciantii olandezi au importat în noua colonie mii de sclavi din Indonezia, Madagascar si parti ale Africii de Est. Dupa invazia britanica din Colonia Capului, la începutul secolului al XIX-lea, colonistii olandezi si-au abandonat pamânturile si au migrat în interiorul Africii de Sud, unde au întemeiat coloniile bure.
Descoperirea diamantelor si a aurului la sfârsitul secolului al XIX-lea a intensificat eforturile britanicilor de a obtine controlul asupra populatiilor indigene, ducând la o serie de razboaie cu burii. Rezultatul imediat al acestor razboaie a fost crearea Uniunii Africii de Sud în 1910, un dominion autoguvernat al Imperiului Britanic si predecesorul Africii de Sud de astazi.
Cu toate acestea abia în 1961 Africa de Sud a devenit o republica complet independenta. Dr. Bruno Werz, un arheolog marin olandez din cadrul Institutului African pentru Cercetari Marine si Subacvatice, a cautat epava navei Nieuwe Haerlem în ultimele trei decenii, de când s-a mutat în Africa de Sud din tara sa natala.
În 2016, Werz a facut echipa cu geofizicianul Billy Steenkamp si a început sa cerceteze zona unde se presupune ca se afla epava. Excavatiile efectuate la fata locului au scos la iveala mai multe obiecte apartinând unor epave mai recente, precum si cuie forjate manual, de o data mai veche.
De asemenea, el a gasit un colier din cupru, despre care Werz crede ca a fost confectionat de poporul KhoiKhoi si, probabil, a facut schimb cu supravietuitorii navei Nieuw Haarlem.
GABRIEL TUDOR
Comentarii