Proiecte ale mileniului III      Cu elicopterul pe Titan!   &nb

          Opac. Acesta este cuvântul care se aude de fiecare data când telescoapele, oricât de puternice ar fi ele, încearca sa patrunda prin atmosfera celui mai important satelit al planetei Saturn.

          Opac. Acesta este cuvântul care se aude de fiecare data când telescoapele, oricât de puternice ar fi ele, încearca sa patrunda prin atmosfera celui mai important satelit al planetei Saturn. Azot, putin metan, diverse hidrocarburi, compusi pe baza de azot-hidrogen-carbon – cam asa arata atmosfera lui Titan. În visurile lor oamenii au „vazut” aici chiar conditii pentru existenta unor forme de viata. Oricum, motive suficiente pentru ca astronomii, si nu numai ei, sa se gândeasca din ce în ce mai serios la o …întâlnire de gradul trei cu unul din cele mai misterioase corpuri ceresti din Sistemul Solar.
          
          De ce Titan? Pentru ca, preluând aprecierea lui Carl Sagan din cartea sa „Creierul lui Broca”, Titan este o lume neobisnuita. Aflat la peste un miliard de kilometri de noi, cu un diametru de 5800 km, el este mai mare decât Mercur si aproape la fel de mare ca Marte. Si totusi „doar” un satelit al lui Saturn, chiar daca este cel mai mare din Sistemul Solar! Este si singurul care poseda o atmosfera, detectata prima oara în 1944 de catre Gerard Kuiper. Norii sai rosii sunt cei ce reflecta lumina care ajunge la noi, nu suprafata sa. Studierea sa a fost o permanenta preocupare pentru cercetatori, mai ales în ceea ce priveste reactiile chimice organice asemanatoare celor care s-ar putea sa fi dus la aparitia vietii pe Terra.
          Marea aventura De fapt a început în 1997, cu lansarea sondei Cassini (numita dupa astronomul francez care a înfiintat Observatorul din Paris si caruia îi datoram primele cunostinte importante despre Sistemul Solar). Aceasta va ajunge peste trei ani în vecinatatea lui Saturn si va lansa modulul Huygens, proiectat sa aterizeze pe Titan. O aterizare lina, perfect posibila datorita tocmai atmosferei sale foarte dense. De unde si ideea elicopterului, care a fost lansata de Ralph Lorenz, sef de Proiect la Laboratorul Lunar si Planetar al Universitatii Arizona. Prea devreme, din moment ce nici macar Cassini nu a ajuns „în zona”? Nicidecum, sustine Lorenz, caci zborul pâna la Titan dureaza 7 ani, iar pentru misiunea Cassini pregatirile au durat alti 18! Daca vrem sa „strapungem” cu adevarat norii compacti care acopera Titan si sa studiem „în direct” lacurile sau chiar oceanele de metan care se crede ca se gasesc acolo, cautând sa identificam câteva din mecanismele fundamentale ale aparitiei vietii, trebuie sa începem de acum.
          Elicopterul inteligent Fara probleme majore de aterizare si decolare, un elicopter pare foarte potrivit pentru explorare. Ideal ar fi un avion, dar acesta nu ar reusi în nici un caz sa aterizeze. Un balon, la rândul sau, ar fi prea expus si astfel nesigur. Elicopterul însa, care pe Pamânt are nevoie de foarte multa energie, aici, din cauza gravitatiei reduse (de 7 ori mai mica decât pe Terra) si a atmosferei de 4 ori mai dense decât la noi, are un consum… simbolic: un aparat de 100 kg, cu rotoare foarte mari, va consuma… 500 de wati, deci cât un aspirator de praf! Sursa lui va fi în mod obligatoriu una nucleara, caci energia solara este exclusa din cauza marii departari de Soare (de la care primeste doar 1% din ceea ce primim noi, 90% din aceasta fiind absorbita de atmosfera!). Elicopterul va fi „transportat” de o sonda, lansat, va survola Titan si de oricâte ori va înregistra zone interesante pe suprafata, se va „aseza” acolo pentru a le studia si a preleva probele necesare. Marea problema însa, marea sfidare, daca vreti, este ca acest elicopter va trebui sa fie extrem de inteligent, caci …va fi practic singur!
          Antrenament martian Motivul? Semnalele radio ajung pe Titan într-o ora! Aparatul aerian care îl va survola va trebui deci sa poata zbura în mod total autonom. Este incontrolabil de pe Terra. Are deci nevoie de un soft cu totul special. Si, înainte de a porni spre Titan, va trebui testat în conditii cât mai apropiate celor carora credem ca va trebui sa le faca fata acolo. Iata de ce echipa de la Robotics Institute, Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, construieste elicopterul pentru Titan care va fi lansat pe… Marte, pentru a studia zona unde urmeaza sa fie amplasata prima tabara umana pe viitoarea gazda a celei de a doua premiere cosmice a pamântenilor. (Si trebuie subliniate rezultatele excelente ale testelor terestre din zona insulelelor Devon – în zona arctica a Canadei, foarte asemanatoare cu conditiile de pe Marte).
          Atentie: pericol de contaminare Si înca un aspect: consideram uneori ca o descoperire ne aduce doar rezolvarea unor probleme, uitând ca de multe ori ea ne si creeaza altele noi! Una din ele este pericolul de contaminare a lumilor extraterestre. Ce s-ar întâmpla daca sonda Galileo ar cadea de pilda pe satelitul Europa? Cum ar putea afecta, modificarile fizice induse, mediul planetar vizitat de un corp terestru atât de strain? Iata o preocupare care se afla în atentia tuturor cercetatorilor. Pentru ca – alternativa nu exista. O „vizita” pe Titan ar putea aduce de acolo probe de ADN sau de proteine, deci am putea examina pentru prima oara „caramizile vietii” aduse dintr-o lume care se afla de-abia la început. Titan poate fi efectiv începutul unei etape total noi în cunoasterea stiintifica. Si probabil ca nu am putea încheia mai bine decât tot cu cuvintele lui Carl Sagan: „În Sistemul Solar, geologia suprafetei sale poate fi unica. Titan ne asteapta…”