Romanul "Stapanul inelelor" (Lord of the Rings) este un roman epic in stilul fantasy scris de filologul si profesorul universitar englez J.R.R. Tolkien in perioada deceniilor 4 si 5 ale secolului al XX-lea, publicat in 1954, retiparit de mai multe ori, tradus in mai multe limbi, vandut in peste 150 milioane de exemplare, al treilea cel mai bine vandut roman din lume, si devenit unul dintre cele mai populare si influente carti de literatura din secolul trecut.
In fictiunea sa, Tolkien vorbeste despre oameni si specii umanoide care devin protagonistii unei lupte pentru obtinerea Inelului Puterii faurit de lordul intunecat Sauron cu care acesta dorea sa obtina controlul Pamantului. Asta se intampla candva, intr-un imaginar al Treilea Ev al Pamantului de Mijloc, cum il numea Talkin. Dar, pentru generatiile noastre viitoare, ar fi posibil si un razboi intre oameni si roboti? Fictiunea este de fiecare data generoasa, numai ca unii cercetatori insaileaza teorii punand fictiunea deasupra realitatii.
Pare interesant cum aceasta schema, a conflictului unui "rau" cu cei "buni" pentru obtinerea controlului asupra Planetei, asa cum a fost imaginata de Tolkien, functioneaza si in scenariile de data asta realiste, promovate de media. In anii 50, cand a fost lansata la scara globala povestea extraterestrilor, paradigma a fost aceeasi: extraterestri "erau aici", ne invadau, iar "noi" asistam la preluarea controlului planetar de omuletii verzi, care rapeau, mutilau si distrugeau cu ajutorul unor arme sofisticate. Culmea este ca, un savant ca Stephen Hawking, cel care a fost nevoit sa retracteze oarecum propria teorie despre niste gauri negre care nu prea exista, atunci cand a vorbit despre extraterestri (?!?) s-a referit la ei ca la o forta distructiva care vine pe Pamant pentru a prelua controlul in fata unei populatii ingrozite.
Aceasta viziune catastrofica, fie ca e vorba despre sfarsitul lumii, fie ca este vorba despre extraterestri, a castigat teren in fata unei media gata sa exacerbeze conflictul si lupta pentru putere, in detrimentul idei generoase de convietuire armonioasa. O alta idee promovata de literatura de anticipatie, numita si science-fiction, prin anii 70 a fost aceea ca niste roboti umanoizi, ar putea incerca sa puna stapanire pe omenire, scenariul fiind conform aceleiasi idei de confruntare teribila. Filmul care a impus aceasta fictiune a fost cel scris de un alt om de stiinta, Arthur C. Clarke. E vorba despre Odiseea spatiala 2001. El nu si-a imaginat o armata de roboti extraterestri invadand Pamantul, ci un robot super inteligent, de fapt un computer-umanoid conceput de oameni pentru a comanda odiseea spatiala a unei nave cosmice terestre. Numai ca in timpul misiunii intergalactice, robotul incepe sa omoare membrii echipajului pentru a avea controlul total asupra navei. O tentativa esuata in final, dar lectia care trebuia invatata era aceasta: in caz ca extraterestrii ne invadeaza, atitudinea pamantenilor trebuie sa fie conflictuala, de lupta fatisa. Exact cam cum isi imagina lucrurile si J.R.R. Tolkien prin anii 20 ai secolului trecut.
Manual de lupta contra robotilor
Astazi, dincolo de activitatea literara, in aceasta hora a realitatii construite pe baza unei fictiuni, intra si cercetatorii, de altminteri oameni seriosi, a caror activitate ar trebui sa-i situeze destul de departe de inchipuirile literare. Iata ca oamenii de stiinta de la Cambridge ne contrazic si incearca, dupa modelul promovat de Stephen Hawking, sa ia in serios posibilitatea ca intr-o zi robotii sa se uneasca si sa distruga rasa umana, intocmai ca in multe scenarii SF.
Culmea este ca nici unul dintre cercetatori nu ia in serios posibilitatea unei cooperari fructuoase intre o inteligenta artificiala si una umana! Postul de televiziune BBC vorbeste despre faptul ca a fost infiintat un Centru de Cercetare a Riscului asupra Existentei (Centre for the Study of Existential Risk – CSER), el se va deschide oficial de-abia anul viitor, si isi propune o analiza a pericolelor pe care le presupun biotehnologia, inteligenta artificiala si nanotehnologia. Daca in privinta biotehnologiei riscurile sunt mari pentru ca este produsa chiar de cercetatori, in ceea ce priveste riscurile inteligentei artificiale ele exista, dar doar in masura in care aceasta inteligenta este folosita distructiv tot de niste oameni care vor sa obtina puterea si controlul asupra Pamantului. Numai ca plecand de la scenariul de fictiune literara al lui Clarke din Odiseea spatiala 2001 (el prevazuse in anii '70, ca om de stiinta de data asta, ca in anul 2001, omenirea isi va permite tehnologic sa calatoreasca spre alte galaxii, lucru care, in perspectiva timpului, s-a dovedit o simpla fantasmagorie literara) cercetatorii de azi, din secolul al XXI-lea, sunt de parere ca nu trebuie ignorata posibilitatea aparitiei unei revolte a robotilor, si ca acest lucru ar fi foarte periculos pentru Planeta!
Mai ales daca, asa cum fantazase Clarke, robotii, umanoizi sau nu, ar avea posibilitatea sa depaseasca inteligenta celor care i-au construit! Adica a noastra. Asa ca cercetatorii britanici sunt de parere ca acesta este un factor de risc asupra caruia trebuie sa ne indreptam cu "atentie matura"! O idee care ne-ar face sa suradem intr-un film S.F. comercial, cum e cazul lui Terminator, dar care a devenit cum se vede un proiect stiintific, CSER avand ca promotori un profesor de filozofie si unul de cosmologie si astrofizica. "Pare o predictie rezonabila ca la un moment dat, in acest secol sau urmatorul, inteligenta artificiala sa scape de constrangerile ce tin de biologie", a declarat unul dintre promotori, profesorul Huw Price.
Acesta a mai adaugat ca, pe masura ce robotii si computerele devin mai destepte decat oamenii, ne-am putea afla la mila acestor masini, care "nu au ganduri rele vizavi de noi, dar ale caror interese nu ne includ". Aici nu este foarte clar daca se refera la niste masini fictive sau niste oameni, cat se poate de reali, care vor sa foloseasca aceste masini pentru interese care nu coincid cu ale noastre. Oricum ar fi, sa notam ca aceasta idee nu este deloc noua, este practic o reincalzire tot a unei previziuni apartinand lui Artur C. Clarke, care in 1970 era convins ca in anul 2000 vor exista computere neuronale, adica masini care functioneaza cu un creier uman, dar mult mai evoluat.
Daca in cazul predictiilor lui Clarke, pentru a deveni evident, ridicolul a avut nevoie de doar trei decenii, se vede ca acum avem de asteptat cam un secol, o marja, sa recunoastem, mult mai "umana". Si apoi, cum se spune, om muri si om vedea!
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii