Astrofizicienii au o marota: vor sa stie prin ce galaxii ar mai exista viata, care si unde ar putea fi acele planete. Cu seriozitate, cosmologii au produs chiar si niste ecuatii matematice pentru a ne convinge ca sunt miliarde de planete în Univers care ar putea adaposti forme de viata, oricare ar fi ele. Dar unde? Iata o întrebare de un milion de puncte. Daca cineva ar fi în stare sa ne spuna cu certitudine, planeta sau planetele pe care exista forme de viata, nici nu vrem sa ne gândim ca ar putea sa ne spuna si care sunt cele locuite de fiinte inteligente, pamântenii ar putea rasufla usurati.
Am putea trai cu speranta în suflet ca, într-o zi, ne vom întâlni cu semeni de-ai nostri. Pâna ca acest lucru sa se petreaca, ne multumim cu calcule si complicate ecuatii matematice. Problema este ca ele nu tin de foame, adica nu pot fi demonstrate fizic. Dar planuri sunt, si ele sunt mari. Astfel, aflam ca Agentia spatiala americana (NASA), care s-a transformat si într-o agentie cosmologica si futurologica, s-a gândit deja la un plan, pe care l-a si prezentat recent la Washington. Scopul: Actiunile privind descoperirea vietii pe alte planete! Pe ce se bazeaza NASA? Pe telescoapele sale orbitale actuale, cât si pe dezvoltarea altora aflate înca în faza de proiect. NASA este convinsa ca pâna ce omenirea va dispune de capacitatea tehnologica de a detecta existenta vietii pe alte planete va mai trece ceva timp, nu secole sau milenii, ci probabil, doar câtiva ani, asta dupa cum spune comunicatul optimist al NASA.
Astrofizicienii, dar nu numai ei, erau convinsi, înca din anii 60 cu precadere, ca este foarte probabil ca viata sa fi aparut si sa se fi dezvoltat pe macar o parte dintre miliardele de planete aflate doar în galaxia noastra, Calea Lactee, si ea, doar una dintre miliardele de galaxii din Univers. Asa a aparut întrebarea fireasca înca de pe atunci, aceea daca suntem sau nu singuri în Univers, si raspunsul nu a întârziat sa apara, unul de bun simt: nu se poate sa fim singuri în Univers, asta dupa cel mai simplu exercitiu logic. Si, în ciuda tuturor povestilor s.f., a filmelor din aceeasi categorie, a predictiilor emise de oameni de stiinta la moda în acele decenii si în decadele care au urmat, nici un fel de întâlnire „de gradul 3” nu a fost înregistrata pe Pamânt.
Un esec pe care l-a înregistrat, tot de decenii bune, si programul SETI (de descoperire a civilizatiilor extraterestre). Acum NASA reîncalzeste ciorba si reia cercetarile pe care n-a mai fost de acord sa le finanteze la alte companii private. Expertii de la NASA dar si de la alte institutii partenere îsi unesc eforturile prezentând pasii de urmat pentru a ajunge la un raspuns satisfacator, fara sa stie care va fi acesta. Ideile au fost prezentate la începutul saptamânii trecute cu ocazia unei conferinte organizate la sediul NASA din Washington.
„Cândva, în viitorul apropiat, oamenii vor putea sa arate spre o stea si sa spuna ca acel astru are pe orbita sa o planeta similara Pamântului”, a comentat Sara Seager, profesor de stiinte planetare si fizica la Institutul Tehnologic din Massachusetts, (MIT). „Astronomii sunt de parere ca este foarte probabil ca fiecare stea din Calea Lactee sa aiba pe orbita ei cel putin o planeta”, a mai presupus ea. Asta previziona înca de pe vremea efervescentilor ani ’70, cosmologul Carl Sagan.
Studiul sistemele planetare din jurul altor stele a început cu observatii realizate de NASA cu ajutorul telescoapelor terestre si apoi s-a mutat în spatiu, pe orbita circumterestra, unde au fost amplasate telescoapele spatiale Hubble, Spitzer si Kepler care pot identifica planetele aflate pe orbita unor stele îndepartate. Mai mult decât atât, ele pot identifica daca o astfel de planeta se afla în asa-numita „zona de aur” – la distanta potrivita fata de steaua în jurul careia graviteaza pentru ca apa, acest „elixir universal al vietii”, sa poata exista în stare lichida la suprafata sa (prea departe fata de stea apa ar îngheta, prea aproape ea s-ar evapora).
Daca la nivel de telescoape NASA sta bine, partea mai grea, despre care nu s-a vorbit la Washington, ar fi cercetarea mult mai amanuntita, cu ajutorul unor tehnologii care deocamdata nu exista, de vreme ce noi nu stim astazi daca apa e prezenta pe Marte, daca în acea apa (solida, gazoasa, lichida) exista sau nu forme de viata.
Deocamdata, „foaia de parcurs” a NASA prevede lansarea satelitului TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) în 2017, a telescopului orbital James Webb în 2018 si apoi, probabil, cu proiectul constructiei si lansarii telescopului în spectrul infrarosu WFIRST-AFTA (Wide Field Infrared Survey Telescope – Astrophysics Focused Telescope Assets) la începutul deceniului urmator. Ca si cum problema vietii pe alte planete e ca si rezolvata, expertii prevad ca aceste noi telescoape vor descoperi o pleiada de noi exoplanete (planete din afara sistemului nostru solar) si ne vor oferi noi date despre diversitatea si caracteristicile acestor lumi.
Starurile acestei „vânatori” de exoplanete vor fi telescoapele James Webb si WFIRST-AFTA, telescoape capabile sa identifice si prezenta apei pe alte planete, fie sub forma de oceane, fie în atmosfera, sub forma de vapori. „Telescopul Spatial James Webb si alte viitoare proiecte sunt în derulare înca de acum. Nu este vorba despre niste visuri, este ceea ce facem noi la NASA”, ne asigura John Grunsfeld, astronaut si administrator asociat pentru NASA Science Mission Directorate din Washington. De la lansarea sa pe orbita în 2009, telescopul Kepler a modificat deja radical ceea ce stiam despre exoplanete. Acest telescop a identificat peste 5.000 de potentiale alte lumi, dintre care a fost confirmata existenta a mai mult de 1.700. Observatiile realizate cu ajutorul lui Kepler au condus la formularea unor estimari conform carora, doar în galaxia noastra ar exista miliarde de planete. Exact asta se banuia de pe vremea lui Carl Sagan si de mai înainte!
Tot Kepler a descoperit si prima exoplaneta telurica, cu diametrul apropiat de al Pamântului, aflata la distanta potrivita fata de steaua sa pentru a putea sustine la suprafata apa în stare lichida. „Ceea ce nu stiam acum cinci ani este ca probabil 10% – 20% din stelele din jurul nostru au planete de tipul Pamântului în zona de aur”, sustine Matt Mountain, de la Space Telescope Science Institute din Baltimore. Aceste presupuneri, oricât de „vizionare” sunt sub sigla NASA, nu vorbesc însa si despre modalitatile practice, tehnologice, de a ajunge la aceste planete. Vreodata. Cât despre extraterestri…
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii