E usor de imaginat un razboinic japonez ce tasneste dintr-un nor de fum, despicand aerul cu sabiile sale. Un supererou? Sau, mai degraba un personaj inspaimantator? Pentru ca ninja – cei adevarati – erau inainte de toate asasini perfizi, o adevarata ciuma pentru populatia nipona. Istoria lor incepe in secolul VII cand imigrantii japonezi si coreeni se instaleaza in regiunile montane din apropiere de Kyoto. Acolo pun bazele unei noi arte martiale: ninjutsu. Pentru a o stapani, vor face antrenamente foarte dure. Viitorii ninja trebuiau sa invete sa suporte durerea, foamea, temperaturile extreme, sa manuiasca diverse arme. Printre care faimoasa shuriken, o stea metalica cu 4-10 varfuri.
Incepand cu secolul XII, ninja intra in serviciul stapanilor care guverneaza Japonia feudala, aflati continuu in razboi, unii impotriva altora. Niste mercenari ideali! Erau experti in spionaj, in asasinate, in lupte. Aceste actiuni culmineaza in epoca Sengoku (1497-1568) extrem de sangeroasa, cand luptatorii ninja devin foarte puternici si autoritari. Armata japoneza intra in actiune organizand eliminarea puternicului clan ninja din Iga, la sfarsitul secolului XVI. O mare parte dintre ei scapa interventiei armate. Devin banditi la drumul mare, altii se inroleaza in politie. Dar influenta lor nu mai are putere. Azi, arta acestor combatanti continua in scolile de ninjutsu. Fara ca arta razboinica sa depaseasca pragul scolii.
Thung, o secta de indivizi care ucideau prin strangulare
O actiune sangeroasa, dar fara nici o picatura de sange scurs. Aceasta secta care a facut ravagii in India, a aparut in secolul XIII. Membrii ei obisnuiau sa se deghizeze pentru a se infiltra in caravanele negustorilor sau pelerinilor. Isi reperau victimele si asteptau momentul prielnic. In cateva fractiuni de secunda, asasinul ataca victima intoarsa cu spatele spre el, cu o fasie de panza trecuta printr-un inel pe care i-o trecea in jurul gatului, strangulandu-l, dupa care il deposeda de bunuri, invocand numele zeitei Kali care se afla, conform legendei, la originea aparitiei thungilor si a tehnicii lor de a ucide.
Istoria lor merita sa fie povestita: Intr-o zi, Kali despica in doua un infricosator demon. E convinsa ca a invins, dar are surpriza sa constate ca din fiecare picatura de sange varsata de demon, se naste un nou dusman. Kali constraataca prin… sudoare! Si din fiecare picatura de sudoare se naste cate un thung care ucide demoni. Zeita le cere acestor oameni ca de-acum inainte sa ucida fara sa verse o picatura de sange. Ceea ce zeita nu a prevazut a fost faptul ca thungii isi vor gasi un dusman mult mai de temut decat demonii legendei: Imperiul britanic, care va administra India incepand cu sfarsitul secolului XVIII. Actiunile acestei secte devin atat de periculoase incat in 1828, Londra lanseaza o vasta campanie de arestare a membrilor ei ce va dura 30 de ani, ducand in final la disparitia acestor asasini care vor sfarsi in streang. Executati fara a se risipi o picatura de sange.
Oamenii-leopard
E vorba de o organizatie secreta specializata in asasinate. E dificil de datat aparitia acestor ciudati asasini din vechiul Congo belgian. Prin 1930, crimele lor ajung la apogeu. Zecile de victime descoperite aveau corpul sfasiat parca de ghearele unor animale salbatice. In urma inmultirii acestor cazuri sangeroase, Administratia belgiana s-a decis sa faca o ancheta care s-a dovedit a fi lunga si dificila, in care s-au lovit de tacerea satenilor speriati. Primele arestari, care au avut loc in 1932, au pus in evidenta organizatia secreta mambela: asasini bine antrenati in conditii dure, cu corpul vopsit pentru a semana cu animalele, imbracati in piei si purtand pe fata o masca.
Arma lor predilecta? Gheare metalice stranse intr-un maner din lemn. Crimele lor erau adesea „strategice”. De pilda, cand doi sateni isi disputau o bucata de pamant, unul dintre adversari era intimidat prin uciderea unui apropiat al sau. In general, nebunia lor ucigasa era legata de situatia politica a epocii si dictata de sefii africani, care incercau sa-si intareasca autoritatea. Dupa 1930, oamenii-leopard s-au retras in umbra, urmele lor pierzandu-se treptat.
DORIN MARAN
Comentarii