Sistemul Solar supersonic

           De circa 10000 de ani, Sistemul nostru Solar se deplaseaza cu peste 2000 km/h în interiorul unui nor interstelar de gaze si pulberi! Aceasta realitate a fost pusa în evidenta de o echipa internationala de astrofizicieni, care a obtinut dovada, detectând unda de soc produsa de viteza supersonica. La fel ca în cazul oricarui avion care genereaza o unda de soc („bangul sonic”) atunci când depaseste viteza sunetului (1050 km/h), si miscarea heliosferei (o sfera de plasma calda care învaluie Sistemul Solar si îl protejeaza partial de mediul interstelar) da nastere, la rândul ei, unei unde de soc în forma de arc de cerc pe directia de înaintare a Sistemului Solar.

           De circa 10000 de ani, Sistemul nostru Solar se deplaseaza cu peste 2000 km/h în interiorul unui nor interstelar de gaze si pulberi! Aceasta realitate a fost pusa în evidenta de o echipa internationala de astrofizicieni, care a obtinut dovada, detectând unda de soc produsa de viteza supersonica. La fel ca în cazul oricarui avion care genereaza o unda de soc („bangul sonic”) atunci când depaseste viteza sunetului (1050 km/h), si miscarea heliosferei (o sfera de plasma calda care învaluie Sistemul Solar si îl protejeaza partial de mediul interstelar) da nastere, la rândul ei, unei unde de soc în forma de arc de cerc pe directia de înaintare a Sistemului Solar. Pentru a o detecta, echipa de cercetatori, condusa de Lotfi Ben Jaffel de la Institutul de Astrofizica din Paris, i-a cautat „semnatura” – „stralucirea lui Fermi”, o licarire foarte slaba de lumina ultravioleta, care se produce la trecerea prin heliosfera a luminii Soarelui si a stelelor din „spatele” Sistemului Solar. Astronomii au folosit imagini captate în ultraviolet de telescopul spatial Hubble si le-au combinat cu datele culese de sonda Voyager, reusind astfel sa localizeze unda de soc. Fara îndoiala, astronomii mai degraba ar prefera sa poata observa direct heliosfera si mediul interstelar, decât sa se multumeasca doar cu supravegherea acestora. Pentru ca, într-adevar, s-ar putea foarte bine ca în viitor Sistemul Solar sa traverseze mici nori de gaze si pulberi interstelare, mult mai densi decât cel prin care trecem „în prezent”, al caror diametru sa nu depaseasca de o suta de ori distanta Pamânt-Soare (100 de unitati astronomice). Terra ar risca atunci sa suporte un bombardament mult mai intens de particule extragalactice, clima planetei putând fi astfel influentata negativ.
           NASA este preocupata în prezent de initierea unui proiect privind expedierea unei sonde spatiale menite sa supravegheze mediul interstelar extrasolar, proiect care nu va fi materializat mai devreme de un deceniu.