Poate ca nu e cazul sa vorbim despre vizionari, in legatura cu unii realizatori de filme artistice. Adevarul e insa ca se intampla sa apara coincidente frapante intre elemente din asemenea pelicule si realitate. Cel mai recent exemplu il constituie descoperirea unei roci rarisime, care – in film – ar avea capacitatea sa-i rapeasca puterile celebrului Superman, roca numita kryptonita. Cea adevarata se numste insa jadarit si nu vine de pe planeta Krypton, ci din… Serbia. Inventat ca erou de benzi desenate, Superman e astazi mai cunoscut din productiile cinematografice omonime.
Povestea este in general cunoscuta. Krypton, planeta natala a acestuia, a fost distrusa imediat dupa plecarea sa si fragmente din ea au ajuns pana pe Terra. Dar nu oricum. Traversarea unor nori cosmici radioactivi a otravit roca, devenita astfel o teribila amenintare pentru erou, lipsindu-l de puterile sale fabuloase fie si numai la contactul cu o particula infima. Fabulatie? Eminentul mineralog Chris Stanley, de la Muzeul de istorie naturala din Londra a ramas uimit in urma analizei unei roci, deoarece formula chimica a acesteia seamana aproape perfect cu cea a miticei kryptonite!
Surprize in retea
Inceputul era cat se poate de banal. Stanley primise un esantion inca necunoscut, asa cum se gasesc anual in zeci de locuri de pe planeta noastra. I-a efectuat analiza compozitiei, apoi a dorit sa verifice pe Internet daca nu cumva roca era deja cunoscuta, totusi. Cautarea nu l-a trimis insa la vreun site de mineraologie, ci la pagina principala a filmului „Superman Returns” (2006)
Cercetatorul a vizionat cu multa atentie pelicula artistica si a regasit formula kryptonitei, scrisa pe un recipient care continea periculoasa roca. Surpriza initiala si-a aratat totusi si reversul. In primul rand, din formula chimica a jadaritului lipsea fluorul; apoi culoarea acestuia e albicioasa, in vreme ce kryptonita, mai „fotogenica”, este de un verde iradiant.
Radioactivitate… inofensiva
Esenta problemei o constituie faptul ca jadaritul (care provine din apropierea orasului sarb Jadar) nu prezinta nici cea mai mica urma de radioactivitate, desi „fratele vitreg” si virtual al sau ar fi capabil sa spulbere viata pe o raza de kilometri intregi. De fapt, care este secretul acestui mineral? El s-a format in scoarta terestra (intre 5 si 80 de kilometri in profunzime), acolo unde activeaza un veritabil laborator: temperaturi si presiuni extreme fac sa fiarba marmita in care sunt amestecate toate elementele chimice.
In final apar mineralele (procesul dureaza mii de ani), ce pot fi recunoscute datorita structurii cristaline. Un fel de amprenta a acestora. Totusi, cristalele pseudokryptonitei nu depasesc diametrul de 0,005 milimetri, astfel incat Chris Stanley a trebuit sa apeleze pentru analize la instalatii foarte sofisticate din Canada. Inarmat cu acest CV, jadaritul a putut fi acceptat oficial in inventarul mineralelor terestre. La drept vorbind, el nu are o valoare industriala speciala, ci interesul pentru el merge exclusiv spre zona colectionarilor de roci. La deloc neglijabila evaluare de 150 euro pentru o aschie cat capul unui bold! Iar de-aici se estimeaza ca preturile pot zbura mult in sus; cam ca eroul Superman…
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii