Un studiu revolutionar, care a utilizat date genetice de la peste cinci milioane de persoane, a demonstrat ca ADN-ul nostru poate prezice riscul de obezitate înca din copilarie.
Noul scor de risc poligenic depaseste metodele anterioare si ajuta la identificarea copiilor cu risc crescut, înainte ca problemele de greutate sa se manifeste, deschizând astfel calea catre interventii timpurii în stilul de viata.
În 2035, obezi sau supraponderali
O noua analiza genetica, a peste cinci milioane de persoane, a oferit o întelegere mai clara a riscului de a trai cu obezitate. Cercetarea, condusa de Universitatile din Copenhaga si Bristol, arata ca analiza genelor la o vârsta frageda ar putea sprijini strategii precoce de prevenire a dezvoltarii obezitatii în viata adulta. Federatia Mondiala pentru Obezitate estimeaza ca, pâna în 2035, mai mult de jumatate din populatia globala va fi supraponderala sau obeza.
Strategiile de tratament, precum schimbarea stilului de viata, chirurgia si medicamentele, nu sunt disponibile sau eficiente pentru toti.
Folosind date genetice, o echipa internationala de cercetatori a creat o masura numita scor de risc poligenic (PGS), care este în mod fiabil asociata cu obezitatea la vârsta adulta si arata tipare consecvente înca din copilarie.
Descoperirile ar putea ajuta la identificarea copiilor si adolescentilor cu un risc genetic mai ridicat de a dezvolta obezitate, care ar putea beneficia de strategii preventive personalizate, cum ar fi interventiile timpurii în stilul de viata.
„Ceea ce face acest scor atât de valoros este consistenta asocierilor dintre scorul genetic si indicele de masa corporala înainte de vârsta de cinci ani si pâna în viata adulta – un moment care precede aparitia altor factori de risc ce pot influenta greutatea copilului mai târziu”, a declarat profesorul asistent Roelof Smit de la Universitatea din Copenhaga, autor principal al studiului publicat în revista Nature Medicine.
Scorul de risc
Variatiile subtile din genomul uman pot avea un impact real asupra sanatatii atunci când actioneaza împreuna. Au fost identificate mii de variante genetice care cresc riscul de obezitate – de exemplu, variante care actioneaza la nivel cerebral si influenteaza pofta de mâncare. Un scor PGS functioneaza ca un calculator care combina efectele acestor variante de risc si ofera un scor general.
Noul scor a reusit sa explice aproape o cincime (17%) din variatia indicelui de masa corporala la indivizi – o performanta net superioara studiilor precedente. Pentru a crea acest scor, oamenii de stiinta au folosit cel mai mare si mai divers set de date genetice disponibil pâna acum. Apoi au testat scorul folosind date fizice si genetice de la peste 500 000 de persoane, inclusiv date despre indicele de masa corporala, urmarite în timp din studiul „Children of the 90s”. Rezultatele au aratat ca noul PGS este de doua ori mai eficient decât cea mai buna metoda anterioara în a prezice riscul de obezitate.
Genetica nu este destin
Dr. Kaitlin Wade, profesor asociat în epidemiologie la Universitatea din Bristol si al doilea autor al studiului, a declarat: „Obezitatea este o problema majora de sanatate publica, determinata de multi factori, inclusiv genetici, de mediu, comportamentali si stil de viata. Credem ca o parte dintre acesti factori îsi au originea înca din copilarie.
Suntem încântati ca am putut contribui cu date din studiul Children of the 90s la aceasta cercetare exceptionala privind arhitectura genetica a obezitatii. Speram ca aceasta lucrare sa contribuie la identificarea timpurie a persoanelor cu risc ridicat, ceea ce ar avea un impact clinic si de sanatate publica considerabil.”
Echipa de cercetatori a analizat si legatura dintre riscul genetic de obezitate si eficienta interventiilor de pierdere în greutate, precum dieta si exercitiile fizice.
S-a constatat ca persoanele cu risc genetic ridicat raspund mai bine la interventii, dar recâstiga în greutate mai rapid dupa finalizarea acestora. Desi scorul a fost construit pe un esantion genetic mai larg decât oricând, are si limite: este mult mai eficient în prezicerea obezitatii în rândul persoanelor cu ascendenta europeana, comparativ cu cele de origine africana.
Aceasta constatare accentueaza nevoia de a extinde astfel de cercetari la populatii mai diverse si reprezentative.
GABRIEL TUDOR
Comentarii