În anii 70 ai secolului trecut, ani în care calculatoarele tocmai construite erau de marimea unei case, s-a nascut si visul unui calculator al viitorului, cel neuronal. Calculatoarele de azi sunt purtate într-o geanta, dar cel neuronal tot nu s-a nascut. În scenariul scris de omul de stiinta, vizionar si scriitor, pentru filmul lui Stanley Kubrick din 1969, 2001. Odiseea spatiala, Arthur C. Clarke sustinea, faptul ca în anul 2001, calatoriile intergalactice ale omului vor fi posibile, iar coordonatorul acestora va fi un computer neuronal, pe nume HAL (o translatie literala a initialelor firmei IBM), în stare sa se comporte precum creierul uman, apt sa converseze cu omul, sa ia decizii autonome, capabil chiar sa ia decizii radicale împotriva calatorilor galactici, de distrugere a navei spatiale. În realitate, anul 2001 nu a adus acel calculator neuronal, el neexistând nici azi, la aproape jumatate de secol de existenta a previziunii „stiintifice”.
Calculatorul a evoluat în miniaturizarea dimensiunilor, în cresterea puterii procesorului, a cresterii memoriei RAM sau a capacitatii hard-discurilor. În rest, mai nimic! Exista si acum un sistem de operare care actioneaza în limitele sistemului de operare conceput de specialisti (Windows, OSX sau Linux), „idiot” din acest punct de vedere, care nu e în stare sa gândeasca autonom, în afara programarii.
Computerul neuronal e imposibil si asta din cauza ca, de vreme ce despre creierul uman nu se stie înca mare lucru, dincolo de niste constatari, n-ai cum sa construiesti un computer care sa imite creierul uman! În aceste conditii, cercetatorii din domeniul IT au abandonat ideea lui Arthur C. Clarke si se concentreaza pe realizarea unei alte idei fantastico-stiintifice, computerul cuantic.
In misterele Universului
Un vis care alimenteaza energii, finantari si proiecte. Computerul cuantic este un astfel de proiect promovat de o echipa internationala de oameni de stiinta dupa cum aflam dintr-un material difuzat de Agerpres. Proiectul prevede construirea primului computer cuantic din lume care ar urma sa revolutioneze „tehnologia de calcul si care va putea rezolva probleme complexe si misterele Universului”. Pare o speranta covârsitoare, am putea admite, dar sa ne amintim ca pâna acum nici macar creierele cele mai stralucitoare ale savantilor n-au reusit sa dea de cap vreunuia din misterele Universului (dincolo de ipoteze de lucru, neverificabile fizic).
Rezolvarea acestor probleme cu ajutorul computerelor actuale, sustin specialistii, ar putea fi solutionate, în miliarde de ani! În vreme ce „sistemul de calcul cuantic are potentialul nelimitat de a revolutiona informatica, stiinta dar si economia la o scara comparabila cu cea a inventiei primelor calculatoare în anii ’40 ai secolului trecut” dupa cum sustin specialistii, promotori entuziasti ai incertului proiect.
Chiar daca dupa cum afirma coordonatorul acestui proiect futurist, Winfried Hensinger, profesor la Universitatea din Sussex, Regatul Unit, „de aceasta data este vorba chiar de asamblarea unui astfel de calculator functional si nu de un alt studiu academic despre potentialul unei astfel de masinarii”. La constructia acestui calculator revolutionar, „cercetatorii vor apela la microunde pentru a controla atomii individuali”, ceea ce ar putea „simplifica enorm de mult constructia unui calculator cuantic”.
Dar, pâna la realizarea revolutionarului calculator „care sa rezolve misterele Universului”, echipa de specialisti are în vedere constructia unui „bebelus”, un mic prototip cuantic care ar putea fi gata în doi ani „care va integra toate tehnologiile existente necesare pentru a putea valida conceptul”.
Nu e de mirare, chiar daca proiectul se va naste vreodata, el va imita anii de pionierat al primelor calculatoare (bunicii computerelor de azi). Adica, chiar daca azi calculatoarele pe baza procesoarelor de siliciu au devenit suficient de mici pentru a încapea în orice buzunar si practic orice telefon mobil este un computer de câteva ori mai puternic decât cele mai puternice calculatoare de la începutul secolului XXI, echipa lui Winfried Hensinger „propune revenirea la computerele în format maxi ale începuturilor informaticii, cu un calculator cuantic ce va ocupa, probabil, un întreg imobil mare”.
Putere uriasa
Si, pentru a ramâne în sfera previziunilor si a ipotezelor fantastice, „enorma masinarie cuantica va fi dotata cu un sistem sofisticat de vid si cu module cu cipuri cuantice de siliciu ce vor contine particule excitate în câmpuri electrice. Un astfel de calculator se va baza pe proprietatile cuantice ale materiei, conform carora o particula elementara poate avea diferite stari în mod simultan, trecând de la una la alta prin salt si nu în mod continuu”.
Stim ca azi computerele functioneaza, ca din prima zi, pe baza unui sistem de operare binar (0 si 1) considerat acum mai bine de o jumatate de secol revolutionar, bazat pe reactiile prezente si in creierul nostru (circuit închis-deschis). Computerul cuantic, opineaza specialistii, ar oferi „un potential de calcul exponential superior celui al calculatoarelor actuale”, a carui functionare „se bazeaza pe fenomenele cuantice de superpozitie care foloseste „qubiti” în locul „bitilor” clasici de informatie”.
Mai pe întelesul tuturor, „qubitii”, particula cuantica, ar putea exista în doua stari simultan, nu 0 sau 1, ca pâna acum, ci 0 si 1. În teorie superpozitia qubitilor e simpla, dar în realitate lucrurile sunt mult mai complicate, extraordinar de greu de construit, dupa cum recunosc chiar sustinatorii proiectului. Printre altele si datorita faptului ca „ionii aflati în stare de superpozitie trebuie sa fie perfect izolati de mediul înconjurator pentru a nu-si pierde aceasta calitate cuantica. Chiar si putina caldura degajata din apropiere poate duce la „prabusirea” ionilor din starea cuantica de superpozitie într-una din starile potentiale si atunci supercapacitatile de calcul ale unui computer cuantic sunt practic înjumatatite”, daca nu chiar anulate.
Cât despre interconectarea modulelor viitorului calculator cuantic, aceasta ar urma sa se realizeze nu prin cabluri si mufe ca azi, ci prin câmpuri electrice. „Aceasta noua abordare permite o circulatie de 100.000 de ori mai rapida a particulelor cu sarcina electrica între diferitele interfete ale masinariei” sunt de parere specialistii. Daca lasam de o parte povestea „misterelor Universului” pe care computerele cuantice le-ar putea rezolva, s-ar putea ca noul computer sa fie mult mai util în rezolvarea unei probleme mult mai „terestre”: securizarea comunicatiilor computerizate, succes pe care cercetatorii chinezi l-au dobândit deja prin lansarea unui satelit pentru comunicatii cuantice.
Asadar, proiectul a fost pus pe roti, ramân de vazut rezultatele viitoare. „Acest proiect reprezinta un pas important spre constructia unui prim calculator cuantic, însa drumul care trebuie parcurs pâna când vom putea folosi un astfel de sistem de calcul este înca lung”, dupa cum sustine Toby Cubitt, membru al Royal Society Research, care nu participa la acest proiect.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii