Apa inghetata, cu proprietatile sale neobisnuite, ar putea constitui elementul esential care a facut viata posibila pe Terra. In decursul ultimelor decenii, numerosi savanti de marca au sugerat ca viata nu a evoluat, pe planeta noastra, dintr-o „supa primordiala” calda, ci din gheata, la temperaturi pe care putine creaturi vii le-ar putea tolera. Insesi legile chimiei par sa favorizeze gheata, este de parere Jeffrey Bada, de la Scripps Institution of Oceanography, California. „Este un lucru evident ca din punct de vedere chimic un mediu rece genereaza conditii mai propice vietii decat unul cald”, spune Bada. Daca aceasta teorie este corecta, ea nu doar ca va oferi un raspuns privind modul cum a aparut viata pe Pamant dar va schimba radical conceptiile legate de posibilitatea existentei formelor vii in Sistemul Solar si in univers, in general, sansele de a gasi viata extraterestra inmultindu-se considerabil.
Cercetatorul american considera ca viata nu a aparut in strafundurile Pamantului ci mai curand la suprafata lui, unde o forma primitiva de selectie naturala a dus la constituirea primului material genetic. Gheizerii in eruptie, valurile, fulgerele si razele solare au contribuit, intr-o atmosfera incarcata de metan, amoniac, hidrogen si vapori de apa, la producerea supei primordiale, „preparata” din ingrediente bazice ale vietii. Dar care a fost rolul ghetii in aparitia formelor vii pe Terra si, probabil, in Sistemul Solar si dincolo de el?
Satelitii inghetati ar putea adaposti colonii de bacterii
Primul care a propus „teoria rece” a fost regretatul chimist Stanley Miller, profesor al lui Jeffrey Bada, care i-a continuat experimentele vizand modul cum viata ar fi putut evolua dincolo de punctul de inghet al apei. Caci, desi viata, asa cum o cunoastem, necesita apa in stare lichida, mici cantitati de lichid pot persista si la minus 60 grade Celsius. „Pungi” microscopice de apa, aflate in bulgari de gheata, ar fi putut constitui molecule simple, care s-au imbinat, succesiv, in lanturi vii tot mai dezvoltate. In urma cu un an, Matthew Levy de la Colegiul de Medicina Albert Einstein din New York, a analizat mai multe mostre de gheata care-i apartinusera candva lui Miller, descoperind ca in aceste mostre se formasera, in decursul anilor, sapte aminoacizi diferiti si unsprezece tipuri de nucleobaze.
„Remarcabil era faptul ca unele elemente ale amestecurilor erau mai bine pastrate in gheata decat la temperatura camerei”, spune Bada, care a publicat, alaturi de Levy, un articol pe aceasta tema. Cel ce a descoperit modalitatea prin care fragmentele microscopice de ARN se transforma in lanturi mai lungi, care ar fi putut actiona ca prime enzime ale vietii, a fost tanarul savant de origine rusa Alexander Vlassov, de la compania de biotehnologie Soma Genics, in Santa Cruz, California. La temperaturi obisnuite, enzimele constau intr-un singur element de ARN dar de fiecare data cand Vlassov le racea, sub 0 grade, verigile ARD se imbinau, prinzandu-se spontan una de alta si formand un lant, ca un sarpe care-si musca propria coada.
Descoperiri de acest gen ar putea oferi noi perspective de identificare a unor forme de viata in Sistemul Solar, mai ales dupa descoperirea recenta de gheizere pe lunile de gheata ale lui Saturn. Satelitul Enceladus ar putea avea, de asemenea, uriase cantitati de gheata la poli. Iar daca viata s-a format in aceste regiuni inghetate, ea ar putea exista inca acolo. Pe Terra, chiar zonele arctice adapostesc viata – concentratia ridicata de gheata poate mentine filoane de apa lichida pana la multe grade sub zero iar aici se dezvolta bacterii. Hajo Eicken, de la Universitatea Fairbanks, Alaska, sustine ca si pe sateliti precum Europa ar putea exista conditii similare si, la fel ca in Groenlanda, bacteriile ar putea supravietui, in conditii „inghetate”, timp de milioane de ani.
GABRIEL TUDOR
Comentarii