In secolul trecut se vorbea despre posibilitatea ca martienii sa fi populat Pamantul inainte de extinctia Planetei Rosii. Prin analogie, acum, pamantenii viseaza la popularea altor planete locuibile or nelocuite, inainte ca sistemul nostru solar sa dispara. Numai ca, o data cu ideea misiunilor umane pe Marte, se pomeneste pericolul infectarii cu microbi terestri a Planetei Rosii. Se spune ca populatia Americii a fost distrusa in proportie de 90 la suta din cauza bolilor infectioase aduse de primii conchistadori spanioli, incepand cu 1492.
Pare curios, dar acum, dupa ce euforia anuntului NASA ca pe Marte exista apa a mai trecut si dupa publicarea unui raport NASA care declara ca sunt posibile calatoriile umane pe Marte intr-un viitor apropiat, 2025-2030, pomenesc specialistii, un alt pericol, de data asta nu privind sanatatea cosmonautilor trimisi spre Marte, ci chiar „sanatatea” Planetei Rosii. Cu alte cuvinte, cercetatorii vorbesc despre pericolul ca planeta vecina sa fie infectata cu microbi terestri adusi de echipamentul NASA pe solul martian.
Microbi pamantesti sau martieni?
Aceasta posibilitate este recunoscuta si de cercetatorii de la NASA care se tem ca laboratorul robotizat Curiosity, care a costat un miliard de dolari, ar putea contamina planeta Marte cu microbi terestri. „Curiosity nu a fost conceput pentru a poposi in locuri care ar putea adaposti viata microbiana”, explica recent Michael Meyer, cercetator in cadrul programului de explorare martiana de la NASA. „Pentru astfel de situatii, avem nevoie de un grad ridicat de curatenie”. La originea acestei dileme sta o decizie mai veche a NASA care a ridicat nivelul de igiena al tuturor materialelor care ar putea intra in contact cu mediile umede susceptibile de a adaposti eventuale forme de viata martiana.
Frustrarea NASA este cu atat mai mare cu cat ea a descoperit ca prezenta apei lichide pe Marte nu este de domeniul trecutului indepartat, ci este o prezenta actuala pe planeta. Existenta unor rauri de saramura pe Marte a fost anuntul care a revolutionat intelegerea Planetei Rosii si a alimentat speranta nu doar a descoperirii de forme de viata, ci si a unor pretioase resurse vitale pentru exploatarea umana. Misiunea Curiosity, care s-a asezat pe solul martian in 2012, a fost aceea de a colecta mostre de sol si de roca, dar nicidecum de a se apropia de canalele umede care apar pe anumite pante ale planetei. De-abia daca va ajunge vreodata in acele zone, lucru greu de crezut, ar aparea problema curateniei, teama ca microbii terestri existenti pe robot ar putea infesta Planeta Rosie.
In privinta microbilor, exista si o parte buna a lucrurilor: daca nu exista nici o forma de viata pe Marte, atunci microbii terestri ar putea popula planeta cu forme de viata terestra, ceea ce n-ar fi rau deloc. Daca in apa sarata descoperita recent ar exista deja forme de viata, atunci ele s-ar contopi cu microbii terestri si nimeni nu stie ce ar iesi din aceasta „supa”. Problema curateniei robotului Curiosity este ca propriii microbi ar putea infesta solul martian si formele de viata care ar putea fi descoperite pe Marte n-ar fi decat forme de viata terestre! Asta ar presupune ca eventualii microbi adusi de Curiosity pe Marte nu ar fi fost distrusi de frigul cosmic in timpul calatoriei de doi ani, ceea ce e greu de inchipuit. Asta ar insemna ca virusii rezista si cosmosul este, la randul lui infestat de microbii terestri!
In mod normal, chiar daca ar fi scapat actiunii de sterilizare de dinaintea lansarii, robotul Curiosity, nu ar avea ce microbi sa aduca pe Marte, el fiind „sterilizat” de frigul vidului cosmic. Discutiile par, astfel, caduce, dar raman aprinse. Viking, sonda trimisa pe Marte de NASA in urma cu 40 de ani era perfect sterila, „dar misiunile urmatoare”, spune Dr. Catherine Conley, sefa biroului de Protectie Planetara de la NASA, responsabila cu prevenirea contaminarii intre Terra si alte planete, „nu s-au mai supus unor astfel de exigente”. „N-am vrea sa se vorbeasca despre noi ca despre specia umana care s-a dus pe alta planeta si a distrus orice forma de viata de acolo”, explica Jorge Vago, cercetator, membru al proiectului ExoMars al Agentiei Spatiale Europene (ESA) Nu s-a gasit un leac impotriva cancerului, pe Pamant, dar ESA, NASA si alte agentii spatiale se supun regulilor unui tratat international care prevede „evitarea oricaror contaminari daunatoare” in timpul explorarilor spatiale!
Nu ca le-ar pasa pamantenilor de viata de pe alte planete explorate, cum nu le-a pasat nici conchistadorilor spanioli ajunsi in Lumea Noua, dar problema care se pune este cea a descoperirilor eronate. „Vrem sa eliminam bacteriile de pe acesti roboti pentru a evita sa descoperim viata pe Marte pentru ca apoi sa constatam ca sunt doar propriile noastre amprente”, spune Conley. Atunci de ce n-a sterilizat NASA robotii martieni? Costa prea mult? Explicatia vine de la Jim Watzin, director al programului de explorare martiana al NASA care se justifica: „Prezenta apei pe suprafata lui Marte nu era confirmata la acea vreme”. „Curiosity a fost conceput pentru a continua cercetarile care aratau ca Marte a avut rezerve acvatice importante in trecutul indepartat, dar nu si in zilele noastre”, a mai explicat cercetatorul.
Viata, la doi pasi de Curiosity
Deci, este posibil ca pamantenii sa fi dus viata pe Marte? Raspunsul pare pozitiv, desi poate fantasmagoric. Sa ne amintim: pamantenii exploreaza Marte de doar aproape 50 de ani, mai exact din 1971, cand statia sovietica Mars 2 s-a prabusit pe Planeta Rosie. Viata pe Marte poate exista cu certitudine din acel an. Ramane o constatare: in conditiile dificile de pe Marte, microbii ar fi trebuit sa dispara in cativa ani. Si cu toate acestea, se presupune ca unii dintre acestia nu doar ca au supravietuit, dar s-au si dezvoltat. Unde s-ar putea afla acestia, daca s-ar afla undeva?
O adevarata dilema. Raman presupunerile. Microbii terrieni rezistenti si dezvoltati de-a lungul deceniilor s-ar putea afla in raurile de saramura recent descoperite de NASA. Or, unul dintre aceste rauri ar putea fi la doar cativa kilometri de zona explorata de Curiosity, aleasa tocmai pentru ca este „cea mai uscata si cea mai putin susceptibila de a contine acele regiuni speciale”, spune James L Green, director NASA care nu exclude ca robotul martian ar putea fi dirijat spre acele zone, dar decizia ramane dificila si asta pentru ca „laboratorul ar putea contamina Planeta Rosie”.
Dar cate bacterii ar exista la exteriorul robotului Curiosity si n-ar fi murit in timpul zborului spatial? Pare greu de imaginat, dar cercetatorii au si aici un raspuns. Dr Catherine Conley crede ca in momentul lansarii existau intre 20 si 40.000 de bacterii rezistente la caldura si de 100 pana la 1.000 de ori mai multi microbi. Sa zicem ca asa era. Dar erau aceste bacterii rezistente si la frigul cosmic? Multe dintre acestea au pierit in timpul traversarii spatiului, recunoaste si experta, o alta parte fiind distrusa de radiatia martiana. Dar multe dintre bacterii si microbi s-au imprastiat pe sol in timpul avansarii robotului.
Cum se poate imagina, daca tot vorbim despre presupuneri, atunci altcineva poate avansa ideea ca, dimpotriva, toti microbii si toate bacteriile de pe Curiosity sau de pe sonda sovietica din 1971 au sucombat definitiv in timpul calatoriei spatiale. Ca pe Marte nu exista nici un microb terestru, deci nici viata adusa de pe Terra. Iar daca pe Marte ar fi microbi pamantesti dezvoltati pe sol martian, atunci mai periculos ar fi pentru viitori colonisti de pe Terra care ar dori sa se intoarca acasa, ei urmand sa infesteze Terra cu microbii martieni. O posibilitate la care NASA nu s-a gandit deocamdata.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii