Cercetarile pentru modificarea secventelor terminale ale genomului uman sunt controversate, dar se bate moneda pe „beneficiile” aduse de aceste tehnologii de clonare umana.
In numarul anterior, puneam intrebarea esentiala: de ce nu este posibila clonarea unei fiinte umane?
Continuam acum sirul explicatiilor lui Hank Greely, profesor de drept si genetica la Universitatea Stanford, specializat in probleme etice, juridice si sociale care decurg din progresul biostiintelor.
O problema centrala a clonarii umane este ca, in loc sa creeze o copie identica a persoanei originale, ar produce un individ cu propriile lui ganduri si opinii.
„Am studiat clonele, gemenii identici sunt clone unul ale celuilalt, si stim cu totii ca clonele nu sunt aceeasi persoana”, a explicat Greely.
O clona umana, a continuat Greely, ar avea doar aceeasi structura genetica ca a originalului, dar nu si aceeasi personalitate, morala sau simt al umorului, de pilda. Acestea si alte caracteristici sunt unice, nu pot fi replicate prin clonare.
Intr-adevar, oamenii sunt, dupa cum bine stim de acum, mult mai mult decat un simplu produs al ADN-ului lor. Desi este posibil sa se reproduca materialul genetic, nu este posibil sa se reproduca exact mediul de viata, sa se creeze o evolutie identica si nu poti face prin clonare ca doi oameni sa traiasca aceleasi experiente de viata.
Exista vreun beneficiu?
Deci, daca oamenii de stiinta ar clona un om, ar exista beneficii, stiintifice sau de alta natura? „Nu exista niciunul pe care sa fim dispusi sa le luam in considerare”, a spus Greely, subliniind ca preocuparile etice ar fi imposibil de trecut cu vederea.
Dar daca, totusi, lasam deoparte implicatiile etice, lucru pe care cercetatorii de azi l-ar face cu destula usurinta de dragul intaietatii si al castigurilor materiale?
Daca aceste consideratii morale ar fi eliminate din ecuatie, „atunci un beneficiu teoretic ar fi crearea de oameni identici genetic in scopuri de cercetare”, este de parere Greely, desi considera ca, chiar si asa, acesta ar trebui sa fie un obiectiv de „frana etica”.
Greely a mai afirmat ca, indiferent de opinia sa personala, unele dintre beneficiile potentiale asociate cu clonarea umana au fost realizate de alte cercetari stiintifice. „Ideea de a folosi embrioni clonati in alte scopuri decat a face copii, de exemplu producerea de celule stem embrionare umane identice cu celulele unui donator, a fost discutata pe larg la inceputul anilor 2000”, spune el, dar aceasta directie de cercetare a intrat in penumbra si nu s-a mai extins, mai ales dupa 2006, anul in care au fost descoperite asa-numitele celule stem pluripotente induse (iPSC). „Acestea sunt celule „adulte” care au fost reprogramate sa semene cu celulele aflate la inceputul stadiului de dezvoltare”.
Shinya Yamanaka, un cercetator japonez de celule stem si laureat al Premiului Nobel pentru Medicina in 2012, a dat lovitura atunci cand „a descoperit cum sa readuca celulele de soarece adult intr-o stare asemanatoare embrionului folosind doar patru factori genetici”, potrivit unui articol publicat in revista Nature.
In anul urmator, Yamanaka, alaturi de renumitul biolog american James Thompson, a reusit sa faca acelasi lucru cu celulele umane. Cand celulele iPS sunt „reprogramate intr-o stare pluripotenta asemanatoare embrionului”, ele permit „dezvoltarea unei surse nelimitate pentru orice tip de celula umana necesara in scopuri terapeutice”, conform explicatiilor Centrului de Medicina Regenerativa si Cercetare a Celulelor Stem de la Universitatea din California, Los Angeles.
Prin urmare, „in loc sa folosim embrioni, putem face in mod eficient acelasi lucru cu celulele pielii”, a spus Greely. Din unghiul de vedere stiintific, dezvoltarea tehnologiei iPSC a facut inutil si inferior, in esenta, conceptul de utilizare a embrionilor clonati. In zilele noastre, iPSC-urile sunt folosite in modificarea maladiilor, pentru descoperirea noilor medicamente si in medicina regenerativa, conform unei lucrari din 2015 publicata in revista Frontiers in Cell and Developmental Biology.
Etica si utilitate
Greely a mai sugerat ca clonarea fiintei umane poate pur si simplu sa nu mai fie o zona „atragatoare” de studiu stiintific, ceea ce ar putea explica, de asemenea, de ce a cunoscut o dezvoltare redusa in ultimii ani. Cercetatorul a subliniat ca „editarea secventei germinale a genomului uman este acum un subiect mai interesant in mintea publicului, cum ar fi conceptul crearii de „super-bebelusi”, de exemplu”.
Editarea (modificarea) secventei germinale sau ingineria liniei germinale este un proces sau o serie de procese care creeaza modificari permanente ale genomului unui individ. „Aceste modificari, atunci cand sunt introduse efectiv, devin mostenite, ceea ce inseamna ca vor fi transmise de la parinte la copil”, scrie LiveScience. O astfel de tehnologie genetica ramane controversata (dar cercetatorii nu par sa ia asta in seama).
In 2018, Consiliul Comitetului Europei pentru Bioetica, care reprezinta 47 de state europene, a publicat o declaratie in care spune ca „etica si drepturile omului trebuie sa ghideze orice utilizare a tehnologiilor de editare a genomului la fiinte umane”, adaugand ca „aplicarea tehnologiilor de editare a genomului la embrioni umani ridica multe aspecte etice, probleme sociale si de siguranta, in special prin orice modificare a genomului uman, care ar putea fi transmisa generatiilor viitoare”.
Si totusi, sesizand aceste riscuri, Consiliul constata ca exista „sprijin puternic” pentru utilizarea unor astfel de tehnologii de inginerie si editare cu scopul de a intelege mai bine „cauzele bolilor si tratamentul viitor al acestora”, mentionand ca aceste tehnologii ofera „un potential considerabil pentru cercetare in acest domeniu si pentru a imbunatati sanatatea umana”. Un fel de binecuvantare a unui joc periculos, dar cerut de public!
George Church, genetician la Universitatea Harvard, sustine afirmatia lui Greely conform careia editarea secventei germinale este probabil sa atraga mai mult interes stiintific in viitor, mai ales in comparatie cu clonarea „conventionala”. „Editarea liniei germinale bazata pe clonari este de obicei mai precisa, poate implica mai multe gene si se transmite mai eficient la toate celulele in comparatie cu editarea genomului somatic”, declara geneticianul pentru LiveScience.
Cu toate acestea, Church a dorit sa indemne la prudenta si a recunoscut ca „o astfel de editare nu este inca stapanita. Dezavantajele potentiale includ siguranta, eficacitatea si accesul echitabil pentru toti”, a concluzionat el.
Sa nu ne ascundem dupa cuvinte: toate aceste idei, pe cat de indraznete si „benefice”, ascund, in esenta, dorinta de nereprimat a cercetatorilor de „a se juca de-a Dumnezeu”, care incearca sa altereze caramizile fundamentale ale fiintei umane, cu consecinte pe care nimeni nu vrea sa si le imagineze.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii