3 scenarii pentru Pamânt

          Ce legatura exista între catastrofele naturale pe care le traim în ultima jumatate de secol si viitorul Pamântului? Poate avea Terra soarta planetei Venus? Se poate face ceva pentru îmbunatatirea sanatatii „casei” noastre cosmice? Acestea sunt doar câteva întrebari la care încearca sa raspunda astrofizicianul canadian Hubert Reeves, un cercetator care nu se teme de ridicol atunci când afirma „sunt nelinistit pentru soarta umanitatii”.
          
          Nascut la Montreal, Hubert Reeves locuieste în Franta unde este director la Centrul National de Cercetare Stiintifica (CNCS), o pozitie pe care si-o pastreaza din 1965.

          Ce legatura exista între catastrofele naturale pe care le traim în ultima jumatate de secol si viitorul Pamântului? Poate avea Terra soarta planetei Venus? Se poate face ceva pentru îmbunatatirea sanatatii „casei” noastre cosmice? Acestea sunt doar câteva întrebari la care încearca sa raspunda astrofizicianul canadian Hubert Reeves, un cercetator care nu se teme de ridicol atunci când afirma „sunt nelinistit pentru soarta umanitatii”.
          
          Nascut la Montreal, Hubert Reeves locuieste în Franta unde este director la Centrul National de Cercetare Stiintifica (CNCS), o pozitie pe care si-o pastreaza din 1965. De curând, a publicat „Mal de Terre” (Durere de Pamânt), o carte în care se fac auzite preocuparile sale legate de mediul înconjurator tot mai degradat. Într-un interviu din noiembrie 2002, întrebat daca crede ca exista o legatura între înmultirea catastrofelor naturale si încalzirea planetei, Hubert Reeves raspundea fara ezitari: „Absolut. Acum un an, un raport prezentat de un grup de 2.500 cercetatori din diverse tari („Lista internationala despre schimbarile climatice” sub egida ONU) recunostea existenta unei legaturi evidente între aceste fenomene climatice intensificate si efectul de sera”. Desertificare, defrisarea padurilor, actiunea pesticidelor, disparitia speciilor, astea ar fi semnele unei crize majore a vietii pe Pamânt. Nu este nici prima, nici ultima criza. Viata pe Pamânt s-a dovedit a fi robusta, ea a facut fata cu succes, de-a lungul miliardelor de ani, nenumaratelor crize. Hubert Reeves crede ca nu viata planetei este în pericol, ci umanitatea care risca de a fi pe rând cauza si victima a propriei disparitii. Partea proasta e ca, deocamdata, masurile de manipulare a crizei ramân palide.
          În mai 2002, peste 1.000 de cercetatori au ajuns la concluzia ca încalzirea planetei se datoreaza activitatilor (economice) umane. Temperatura medie a planetei a crescut cu 1 grad Celsius de la începutul secolului al XX-lea. Ea a capatat un ritm rapid de crestere, mai ales începând din anul 1990, si nu exista nici un semn ca s-ar stabiliza. „Ne jucam de-a ucenicii vrajitori. Noi am început acest proces si acum tot noi ne întrebam cum sa-l oprim?” se întreaba retoric Hubert Reeves.
          
          Se va asterne Venus peste Pamânt?
          
          Pentru a atrage atentia asupra unei crize, care poate deveni ireversibila în orice moment, dintr-un viitor nu foarte apropiat, dar nici prea îndepartat, astrofizicianul canadian „vede” trei scenarii posibile pentru soarta Pamântului. În rezumat, acestea ar fi urmatoarele (extrase din cartea „Mal de Terre”):
          Scenariul unu: Desertul. „Daca începând din anul 2100 temperatura ar creste cu zece grade, suprafetele desertice vor deveni mult mai întinse decât terenurile arabile. Tranzitia asta va fi destul de rapida pentru a permite marii majoritati a lumii animale si vegetale sa se adapteze. În aceasta clima focoasa chiar si oamenii se vor adapta cu greu”.
          Scenariul doi: Gheizerul. „Daca temperatura va creste cu alte câteva zeci de grade, pâna la 60 sau 70 de grade Celsius, e clar ca toate organismele pluricelulare (animale si plante) vor fi condamnate la o moarte aproape sigura, cu exceptia vietii bacteriene. Cantitatea speciilor disparute va depasi în proportii toate disparitiile anterioare de specii”.
          Scenariul trei (cel mai rau): Venus. „Pe aceasta planeta, temperaturile ating 100 de grade Celsius. Ea seamana cu Pamântul, dar atmosfera este plina de CO2 si e complet sterila”. În concluzie, va ramâne Pamântul cu simbolurile sale arhicunoscute într-un peisaj sinistru si sterp? Cercetatorii cred ca aceasta ar putea fi soarta Pamântului, daca omenirea nu va sti sa-si tina în frâu propriul regim de distrugere. Dar, dincolo de orice concluzii „catastrofice”, ramâne si o raza de speranta: natura are legile ei proprii de adaptare, înca necunoscute de om, motiv pentru care pâna si cele mai „negre” viziuni pot deveni doar de culoare gri. Asta pentru urmatorul milion de ani…