Lumea occidentala aproape ca ignora o realitate fabuloasa, desi ea are un impact enorm asupra civilizatiei umane si, oricat de uluitor ar parea, are o vechime de peste 4.000 de ani fiind totodata de o actualitate incredibila: China este depozitara unor cunostinte despre cer, Cosmos si Univers deosebit de complexe si de subtile deseori!
Astrofizicianul Jean-Marc Bonnet-Bidaud de la Comisariatul pentru energie atomica (CEA) studiaza de 30 de ani stiintele extrem-orientale, avand acces, printre altele, la cea mai veche harta a cerului cunoscuta astazi, datand din secolul VII, dar descoperita la inceputul secolului XX in faimoasele grote ale Celor O Mie de Buddha, in apropiere de Dung-huang.
Harta reprezinta 1.339 de stele, localizate cu mare precizie – o dovada clara ca vechii cercetatori chinezi, cei care au conceput-o, utilizau deja metode de proiectie pe care savantii occidentali le-au dezvoltat mult mai tarziu. Astrofizicianul CEA arata astfel ca intelegerea si descrierea fenomenelor naturale pot fi multiple si complementare.
Mai multe conceptii despre Univers coexistau simultan in astronomia chineza antica, fara ca acest lucru sa-i deranjeze pe oamenii de stiinta de acum cateva mii de ani, din Imperiul de Mijloc. De altfel, Bonnet-Bidaud accentueaza ideea prioritatii stiintifice a savantilor chinezi din secolul XX i.Chr. Ei aveau atunci cunostinte de astronomie care au aparut in Europa abia cu multe secole mai tarziu. De asemenea, el mentioneaza si „aventura” selenara a Iepurelui de Jad, roverul trimis de China pe Luna.
Una dintre marile intrebari care totusi raman, in legatura cu China si aceste incredibile descoperiri fundamentale, este: De ce acestea nu au dus la dezvoltarea unei stiinte „mai teoretice”, de genul celei din timpul revolutiei industriale in Occident?
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii