Ciocnire de forte inegale în razboiul din Irak

          Puturi petroliere contra monttri HI-TECH
          
          In fata atacurilor devastatoare ale fortelor armate americane, Irakul se dovedeste în imposibilitatea de a reactiona. Folosirea rachetelor Scud si Al-Samoud 2, dotate cu încarcatura chimica sau biologica, de catre armata irakiana, se pare ca este mai mult o preocupare a Pentagonului si mai putin o realitate pe câmpul de lupta.

          Puturi petroliere contra monttri HI-TECH
          
          In fata atacurilor devastatoare ale fortelor armate americane, Irakul se dovedeste în imposibilitatea de a reactiona. Folosirea rachetelor Scud si Al-Samoud 2, dotate cu încarcatura chimica sau biologica, de catre armata irakiana, se pare ca este mai mult o preocupare a Pentagonului si mai putin o realitate pe câmpul de lupta. Chiar daca s-a vorbit insistent, înainte de declansarea razboiului din Irak, despre existenta acestor „arme de distrugere în masa”, pâna acum, în al doilea razboi din Golf, armata irakiana nu le-a folosit. Fie pentru ca nu detine tehnologia, fie pentru ca manifesta retinere. Cert este ca un pericol exista si acesta nu presupune o înalta tehnologie, ci mai degraba o masura primitiva de aparare: incendierea puturilor petroliere. Aceasta masura a fost pusa în practica în timpul primului razboi din Golf, când armata irakiana a incendiat sute de puturi petroliere din Kuweit. Acum se vorbeste din nou despre aceasta posibilitate. Amenintarea este posibila si este cert ca incendierea acestora ar provoca o imensa drama ecologica si sanitara. Zvonul ca zeci de puturi petroliere au fost incendiate în apropierea oraselor Basra sau Umm Qasr a îngrozit deja telespectatorii care privesc razboiul în direct la televiziune. Irakul detine locul doi mondial în privinta rezervelor petroliere, în aceasta tara existând peste 2.000 de puturi cu un debit mult superior celor 700 de puturi kuweitiene incendiate în 1991. Totusi, împrastierea lor pe o suprafata foarte vasta (440.000 km patrati) face putin probabila posibilitatea incendierii lor generalizate. Daca acest lucru s-ar întâmpla, petrolul care arde ar emite în aer „fum negru si toxic cu consecinte sanitare grave pentru populatie” spune Philippe Rekacewicz, geograf si colaborator al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu. Petrolul care arde liber arunca în atmosfera cantitati considerabile de bioxid de carbon, principalul gaz responsabil de modificari climatice. În 1991, „tortele” din Kuweit au eliberat în atmosfera 130 milioane de tone de carbon. De asemenea, inundarea terenului cu petrol ar putea afecta calitatea apei din sol. Zece ani dupa primul razboi din Golf, 30 la suta din rezervele de apa din Kuweit sunt inutilizabile. În Irak, 40 la suta din resursele de apa sunt contaminate de poluarea cronica a râurilor Tibru si Eufrat. În Bagdad, 70 la suta din populatie are acces la apa epurata. În cazul ca instalatiile de epurare sunt distruse de bombardamente, gradul de contaminare a apei va creste considerabil, victimele urmând a fi mult mai numeroase decât cele facute de razboi. Între 1991 si 2000, dupa datele elaborate de organizatia Care, numarul cazurilor de dizenterie a crescut de la aproape 20.000 la peste 600.000. Deocamdata, în cadrul razboiului din Irak, armata irakiana nu a incendiat pe scara larga puturile petroliere, desi a recunoscut ca a incendiat petrolul din transee, pentru a îngreuia avansarea armatelor americano-britanice. Se spera ca perdeaua groasa de fum negru sa duca la imposibilitatea de orientare a rachetelor inteligente de tipul „Tomahawk” sau a celor ghidate prin laser sau prin satelit. Cu toate acestea, oricât de inteligente, armele mai dau si rateuri. O racheta Patriot care trebuia sa intercepteze o racheta irakiana Scud, a doborât un avion britanic, doua elicoptere s-au ciocnit în aer si alte rachete teleghidate au lovit, din eroare, tinte civile. Razboiul din Irak este unul inegal, dupa unii diplomati, chiar ilegal. Armele super-inteligente si super-puternice se înfrunta cu mitraliere usoare.
          Si totusi, ceea ce seamana cu „incendierea recoltelor si otravirea fântânilor” de altadata are acum efecte mai mult decât locale. Drama ecologica provocata de o posibila incendiere a puturilor petroliere ar putea depasi granitele Irakului si ar putea afecta, într-un fel sau altul, întreaga planeta.