1980. Doi cercetatori de la Centrul American de Supraveghere Geologica anunta datele precise la care, in anul urmator, trei cutremure aveau sa loveasca Peru.
1980. Doi cercetatori de la Centrul American de Supraveghere Geologica anunta datele precise la care, in anul urmator, trei cutremure aveau sa loveasca Peru. Din fericire se inseala. Cu cinci ani inaintea lor, seismologii chinezi constatau ca in zona Haicheng activitatea seismica incetase brusc, dupa ce ani de zile inregistrase o crestere progresiva. Concluzia: un cutremur extrem de puternic era iminent. Dau alarma. Socul seismic se produce exact când si cum a fost anuntat. Distruge 90 la suta din cladiri. Victimele au fost insa foarte putine – locuitorii reusisera sa se refugieze la timp. Stim unde, cum si de ce se vor produce cutremurele, si cum se succed. De ce nu stim insa si când? „Pentru ca ele sunt fenomene care se dezlantuie si dureaza câteva secunde sau minute dar se «pregatesc» de-a lungul secolelor, generându-se la mari adâncimi, acolo unde nu putem patrunde pentru a le observa in direct sau cu instrumentele noastre”. Aceasta este explicatia lui Enzo Boschi, Presedintele Institutului National de Geofizica al Italiei. Si totusi seismologii „asculta” in continuare semnalele care vin din adâncurile Pamântului…
Confruntarea suprema
Seismologii sunt intr-un fel dezavantajati fata de orice alti cercetatori: pentru ca ei sa studieze fenomenul, trebuie sa astepte ca el sa aiba loc! In timp ce orice alta stiinta „monteza” experimente, seismologia nu poate face asa ceva. Exista, este drept, si „cutremure artificiale”, provocate „planificat” de dispozitive cum este Vibroseis, un urias camion care creeaza unde seismice de frecventa bine definita. Dar conditiile efective in care se produce un cutremur advarat, pozitia rocilor, a faliilor – acestea nu se pot reproduce. Exista totusi progrese in ceea ce priveste comportarea rocilor. Studiind deformarile si variatia conductibilitatii electrice, de pilda, s-a descoperit ca atunci când presiunea aplicata devine jumatate din presiunea necesara pentru a farâma roca, atunci se modifica fie viteza normala de propagare a undelor seismice prin roca, fie rezistenta electrica a acesteia. Fenomenul natural insa – pe acesta nici un laborator de cercetare nu a reusit inca sa-l reproduca.
Reteaua care vegheaza
Pentru studierea cutremurelor, seismologii au la dispozitie seismogramele – „imaginile” cutremurelor asa cum le realizeaza pe hârtie acul seismografului, aparatul aflat… in legatura directa cu centrul Pamântului. Un soc seismic de 4-5 grade pe scara Richter (4-7 grade Mercali) este „simtit” de seismografele din intreaga lume. In retelele nationale exista un numar mare de seismografe – peste 100 de exemplu in reteaua Italiei si cam tot atâtea si la noi. Aceste retele sunt legate cu retele internationale (cum ar fi reteaua Mednet, a Mediteranei) sau din alte tari si alte zone seismice, de exemplu reteaua americana Iris. Prin cablu sau prin satelit, fiecare seismograf este legat cu un centru de colectare a datelor. Asa au fost intelese mai clar o serie de aspecte ale activitatii seismice a Terrei, cum ar fi asa numitele „cutremure tacute”. Acestea sunt deformari extrem de lente ale subsolului, care pot dura ani de zile, provocate probabil de miscarea de mare adâncime (zeci de kilometri in litosfera) a faliilor, posibile semne prevestiotoare ale unui cutremur „adevarat”. Asa s-a ajuns la realizarea unei „institutii” dupa un model cunoscut din alte domenii:
Banca de cutremure
Fiecare seismograf inregistreaza miscarile solului pe directiile nord-sud si est-vest, ca si pe cele veritcale. Pentru fiecare soc avem câte o seismograma de la fiecare seismograf care l-a inregistrat! O adevarata banca, permitând compararea observatiilor in diverse puncte geografice si astfel informatii mai numeroase si mai precise despre parametrii cutremurului, de la localizarea exacta a epicentrului pâna la date pretioase despre prezenta, caracteristicile si localizarea faliilor. Existenta acestor seismograme in banci de date aflate in intreaga lume permite examinarea lor ori de câte ori doresc specialistii si mai ales confruntarea lor cu cele ale socurilor/cutremurelor succesive.
Generatiile urmatoare vor avea astfel la dispozitie un veritabil tezaur de mesaje primite din centrul Pamântului prin instrumente atât de sensibile incât sesizeaza la distante de 50 km variatiile scoartei produse de variatiile presiunii atmosferice. Un tezaur util, pentru ca nimic nu lasa sa se creada astazi ca vreodata cutremurele vor inceta sa chinuie Pamântul si pe oamenii care il locuiesc…
Nu putem sa incheiem acest ciclu de articole fara sa revenim in zona vrânceana. De aceea ne-am adresat unui seismolog, Dl. Prof. Dr. GHEORGHE MARMUREANU, Director Stiintific la Institutul National de Fizica Pamântului, pentru a-l intreba care este deosebirea dintre valul actual de cutremure din lume si cele din zona Vrancei?
– Deosebirea este, in ultima instanta, de structura – ne-a spus Dl. Marmureanu. Cutremurele vrâncene sunt cutremure de mare adâncime. Au loc intre 70-200 km, pe când celelalte sunt crustale, de suprafata, au loc la adâncimi pâna la 60 km. Cel din Turcia, de exemplu, a avut loc la 10-12 km, cel din Taiwan la 12 km, cel din SUA la 8-10 km. Cutremurele vrâncene au o cauza diferita fata de cele crustale. Cutremurul din Turcia a avut loc pe falia anatoliana si de fapt era asteptat fara a i se cunoaste data si magnitudinea, pentru ca aceasta inseamna predictia unui cutremur: loc, magnitudine, timp. La cutremurele vrâncene stim locul dar nu stim magnitudinea viitorului cutremur si nici momentul declansarii lui. De fapt, cutremurele vrâncene sunt total diferite din punct de vedere tectonic de alte cutremure din lume!
– Dar posibilitatea de a face legaturi intre cutremurele mentionate si proiectiile apocaliptice vizând sfârsitul de mileniu?
– Nu se poate face nici o legatura. Pentru ca Apocalipsa este arbitrara, pe când aici este vorba de fenomene fizice determinate de dinamica blocurilor tectonice, generata de miscarea curentilor de convectie.
O noapte petrecuta la muzeu
Pentru prima data în istoria sa, National Gallery din Londra ofera un...
Comentarii