Construirea unei capele romanice, a unui claustru si, apoi, a unei mari biserici gotice într-o perioada de patruzeci de ani, folosind tehnici din Evul Mediu, este pariul „nebunesc” al unei asociatii din sud-vestul Frantei care mizeaza pe dimensiunea sociala a proiectului.
Pe un câmp verde de mari dimensiuni din Lande-de-Fronsac, în apropiere de Bordeaux, oile pasc nestingherite, nu departe de un mic grup de barbati si femei în haine medievale care pregatesc chirpici cu ajutorul unor lopeti mari.
„Bine ati venit în secolul al XI-lea, pe santierul medieval din Guyenne (o fosta provincie din sud-vestul Frantei), unde vom retrai epopeea constructorilor de catedrale si vom povesti 300, 400 de ani de dezvoltare arhitecturala într-un interval de 40 de ani”, a declarat entuziasmat Valery Ossent, inginerul civil în vârsta de 43 de ani aflat în spatele proiectului.
„În zilele noastre, se fac multe lucrari de restaurare a patrimoniului, uneori în timp re-cord, folosind tehnici foarte înalte. Ceea ce m-a interesat pe mine a fost sa construiesc ceva nou folosind tehnici vechi”, explica acest pasionat de lucrarile de patrimoniu. El îi invita pe participanti înapoi în anul 1025, prima epoca a stilului romanic, când o comunitate de calugari a construit o capela pe acest teren.
La un an si jumatate de la începerea lucrarilor, zidurile acestei cladiri din piatra si chirpici ating deja înaltimea de 1,5 metri.
„În secolul al XI-lea, oamenii se descurcau în functie de mijloacele si pietrele disponibile. Ca un Lego urias”, explica zâmbind Frédéric Thibault, un pietrar în vârsta de 51 de ani, care coordoneaza santierul si pe cei aproximativ o suta de voluntari ocazionali sau permanenti.
„Ne întoarcem la gesturi foarte simple, iar lipsa de pregatire a voluntarilor este fascinanta, pentru ca ne permite sa redescoperim naivitatea constructorilor de atunci. Ceea ce trebuie sa facem este sa învatam sa nu mai învatam”, insista acest mester, tinând în mâna un instrument bazat pe un fir si un plumb pentru a masura verticalitatea.
Dupa capela, va fi construit un claustru, urmat de un mare edificiu gotic asemanator catedralelor din acea perioada, cu vitralii, bolti cu ogive, rozete si gargui, informeaza AFP/Agerpres.
Dimensiune sociala
Întrucât exista foarte putine manuscrise datând din secolul al XI-lea, asociatia este sustinuta de un comitet stiintific, ai carui membri au lucrat în majoritatea lor pe santierul Catedralei Notre-Dame de Paris, restaurata dupa incendiul din 2019.
Dincolo de „imensa provocare tehnica”, „este bine sa ne facem timp sa vorbim despre frumusete si sa valorificam cunostintele pentru a le transmite generatiilor viitoare”, a subliniat Valery Ossent.
Proiectului i s-a adaugat treptat „o dimensiune sociala”. „Atunci când înfiintezi o afacere într-o zona pentru o perioada de zeci de ani, trebuie sa te asiguri ca localnicii beneficiaza de ea, în special cei mai vulnerabili”, explica acest barbat în vârsta de 40 de ani, care a decis sa transforme proiectul într-un „santier de reinsertie sociala”, angajând someri care sunt instruiti la fata locului. De asemenea, asociatia primeste aici persoane cu handicap, fosti detinuti si minori izolati, „iar legaturile sociale care se creeaza aici sunt deja un succes în sine”, crede el.
Voluntarii au construit deja o cabana din pamânt si paie, o forja, un turn de lemn si o gradina medievala cu peste 70 de specii de plante medicinale si aromatice. De asemenea, ei pregatesc cabana tâmplarilor, cuptorul de pâine si un cotet pentru gaini.
„Când ajungi aici, plonjezi într-o alta lume, departe de secolul al XXI-lea. Este o pauza minunata care ne face mult bine, permitându-ne sa ne rupem pentru o vreme de grijile unei vieti de zi cu zi în care totul se misca prea repede”, a declarat voluntara Corine Tanquerel.
„Este interesant sa pot participa la un proiect în care pot fi utila si pot lasa ceva în urma, chiar daca nu îl voi duce pâna la capat”, a adaugat aceasta femeie în vârsta de 60 de ani, care si-a confectionat propriul costum medieval.
„Scopul nu este «sfârsitul» proiectului. Ceea ce ne intereseaza este drumul parcurs pentru a ajunge acolo”, a adaugat Valery Ossent, pentru care una dintre cele mai mari provocari va fi asigurarea finantarii.
În prezent, autoritatile publice franceze contribuie cu 10% din bugetul anual actual de 300.000 de euro. Restul este finantat prin sponsorizari individuale si de întreprinderi, iar obiectivul pe termen lung este de a strânge 1,5 milioane de euro pe an.
NICUSOR DINCA
Comentarii