Microbii care calatoresc în spatiu împreuna cu astronautii pot sa supravietuiasca în zonele umbrite de la Polul Sud al Lunii si sa afecteze procesul de cautare a urmelor de viata din trecut în solul selenar si, ulterior, în cel martian, potrivit unui studiu al agentiei spatiale americane, NASA, publicat în revista Science Advances.
Teste de supravietuire
Organismele au fost testate în cadrul unor simulari ale mediului din trei regiuni situate în apropierea Polului Sud al Lunii: Nobile Rim, Connecting Ridge si De Gerlache Rim. Aceste simulari au utilizat harti de mediu detaliate, elaborate pe baza datelor privind altitudinea si temperatura.
Rezultatul consta în harti ale „niselor de supravietuire”, care evidentiaza microorganisme care se gasesc în zone plecând de la fundul unui crater de câtiva kilometri pâna la urma lasata de o cizma.
Echipa de oameni de stiinta si-a propus sa realizeze teste pentru a afla care microorganisme terestre ar putea supravietui conditiilor polare extreme. Cercetatorii s-au concentrat pe organismele întâlnite frecvent în mediile zborurilor spatiale si pe cele prezente în mod obisnuit pe pielea umana. Pe lânga Aspergillus niger, printre acestea s-au numarat Bacillus subtilis, Staphylococcus aureus, Deinococcus radiodurans si mai multe specii de Fusarium. Pe baza unei analize a studiilor anterioare, oamenii de stiinta au stabilit cantitatea maxima de caldura si de radiatii ultraviolete (UV) pe care fiecare organism o poate suporta.
Niciunul dintre aceste microorganisme nu este „extremofil”, adica din categoria celor care rezista la conditii precum vidul, însa astronautii au descoperit Aspergillus niger în interiorul Statiei Spatiale Internationale (ISS), iar experimentele au demonstrat ca aceasta specie de fungi rezista si în exterior.
Pentru a preveni aceste situatii, vehiculele robotizate sunt supuse unei temperaturi de peste 204 grade Celsius pentru a distruge microorganismele, însa în cazul unui echipaj uman aflat la bordul unei misiuni pe Luna, acest lucru nu este posibil.
„M-as fi asteptat ca aceste microorganisme sa se fi uscat”, a declarat geomicrobiologul NASA Aaron Regberg, coautor al studiului.
Cel mai rezistent microorganism a fost Aspergillus niger, care a supravietuit chiar si în locurile în care ajunge putin Soare, desi radiatiile ultraviolete (UV), letale pentru majoritatea microbilor, sunt utilizate pentru sterilizarea spitalelor.
„Oamenii sunt exploratori din fire, iar odata cu ei vin si vocile lor, amintirile lor… si microbii lor”, a declarat Prabal Saxena, planetolog care a condus studiul de la Centrul Spatial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland.
„Pentru unii oameni de stiinta, printre care ma numar si eu, aceasta realitate poate fi tulburatoare. Însa, ea creeaza, de asemenea, o oportunitate de a transforma o situatie imperfecta într-un experiment util”, a adaugat el.
Luna, laborator natural
Aducerea microbilor în spatiu este inevitabila – spre exemplu, oamenii au, în medie, un milion de bacterii care traiesc pe fiecare portiune de piele de marimea unei radiere de creion. Aceste bacterii se raspândesc din costumele spatiale si din habitate.
Desi autorii articolului îsi exprima îngrijorarea cu privire la faptul ca aceasta contaminare ar putea sa interfereze cu procesul de cautare a indiciilor chimice privind geologia sau biologia din trecut, ei sustin totodata ca Luna ar trebui folosita ca un laborator natural. În zonele umbrite din jurul Polului Sud, oamenii de stiinta ar putea testa limitele reale ale supravietuirii microbiene într-un mediu care nu poate fi reprodus cu usurinta pe Pamânt.
Deoarece axa Lunii este usor înclinata, la Polul Sud Soarele nu se ridica niciodata deasupra liniei orizontului si lumineaza din profil, ca o lanterna aprinsa asezata pe o masa. Crestele craterelor si muntilor blocheaza aceasta lumina si creeaza umbre permanente si reci, care retin apa si protejeaza împotriva radiatiilor.
„Când ne gândim la Luna, de obicei nu ne vine în minte biologia”, a declarat Heather Graham, coautoare a studiului de la NASA Goddard, care contribuie la dezvoltarea de instrumente si tehnici pentru detectarea formelor de viata ce ar putea sa nu semene cu cele de pe Pamânt.
„Însa, Luna este un loc în care o celula poate sa supravietuiasca, asa ca prima noastra explorare a acestor situri ar trebui sa acorde o atentie sporita «pasagerilor clandestini» microbieni si sa depuna eforturi sustinute pentru a caracteriza compozitia chimica selenara înainte ca vizitele noastre sa modifice ceea ce vom gasi acolo”, a adaugat ea.
Autorii studiului au notat ca, desi unii microbi pot sa supravietuiasca în stare latenta în regiunile din jurul Polului Sud, ceea ce ar putea crea confuzie în cadrul unor viitoare investigatii stiintifice, nu exista dovezi ca Luna dispune de ingredientele esentiale pentru dezvoltarea si replicarea lor. Printre aceste ingrediente se numara apa în stare lichida, care necesita, de obicei, o atmosfera si temperaturi moderate.
NASA intentioneaza sa trimita în 2028 prima misiune cu echipaj uman pe solul selenar, dupa mai bine de jumatate de secol, un preludiu pentru alte misiuni de colonizare a Lunii si pentru misiuni pe Marte, informeaza Agerpres.
NICUSOR DINCA
Comentarii