Cutremurele      Sabia lui Damocles a geologiei

    
     Doar cine nu a simtit niciodata cum casa intreaga ii tremura sub picioare, doar cine nu a auzit acel uruit surd care suie de undeva, din nefiinta, practic fara sa-ti dai seama, pâna in momentul când se transforma brusc intr-o avalansa de zgomote asurzitoare, doar cine nu a trait dupa aceea ani de zile cu groaza ca totul se va repeta, doar acela nu poate sa stie ce inseamna de fapt un cutremur. Este, un fenomen natural pe care nu avem cum sa-l evitam, sa-l ocolim, asa cum se intâmpla cu altele.
    
     Doar cine nu a simtit niciodata cum casa intreaga ii tremura sub picioare, doar cine nu a auzit acel uruit surd care suie de undeva, din nefiinta, practic fara sa-ti dai seama, pâna in momentul când se transforma brusc intr-o avalansa de zgomote asurzitoare, doar cine nu a trait dupa aceea ani de zile cu groaza ca totul se va repeta, doar acela nu poate sa stie ce inseamna de fapt un cutremur. Este, un fenomen natural pe care nu avem cum sa-l evitam, sa-l ocolim, asa cum se intâmpla cu altele. Trebuie sa acceptam confruntarea. Dar pentru aceasta trebuie mai intâi sa-i intelegem mecanismele. Sa-i stim originea. Sa-i cunoastem istoria. Ne aflam in ceea ce se numeste o zona seismica. In jur, dar si mai departe, mai ales in ultimele câteva luni, s-a inregistrat o intensificare a activitatii seismice. Iata de ce ne-am gândit sa va prezentam elementele fundamentale si câteva dintre cele mai importante teorii noi care ne-ar putea face sa intelegem mai bine un fenomen a carui absenta din repertoriul Naturii ne-ar fi facut fara indoiala sa rasuflam mult mai usurati.    
         
     De unde vin cutremurele?    
         
     Dezastruoase, – cum a fost cutremurul din 4 martie 1977 de la noi sau recentele cutremure din Turcia, Grecia si Taiwan – sau imperceptibile cum sunt nenumaratele mini si micro… „tremuraturi” ale Terrei care au loc in fiecare zi, cutremurele au intovarasit in permanenta istoria tuturor corpurilor ceresti. Pentru noi totul porneste din inima planetei, unde domneste un adevarat haos de roci, partial topite din cauza temperaturilor enorme de acolo. Vibratiile generate de miscarile rocilor se transmit spre suprafata, unde se afla in contact un fel de placi (celebrele placi tectonice), bucati din crusta terestra. In aceste zone, suprafata globului este mai slaba si a suferit in trecut – si mai sufera si astazi o multime de fracturi: faliile… De când se intâmpla aceste lucruri?    
         
     O istorie de trei miliarde de ani    
         
     In 1992, un cutremur de 11 grade pe scara Mercali a zguduit California. In 1980, un cutremur din Apenini, de numai 3-4 grade pe scara Mercali a „deschis” o falie cu o lungime de 40 km; unul dintre peretii sai s-a inaltat la un metru deasupra celuilalt. Sute de cutremure se inregistraza in fiecare an pe intreg globul – unele au loc la adâncimi de 400 km sub fundul oceanului, altele, cum a fost cel californian, la doar 100 m sub suprafata pamântului. Mii de kilometri patrati de sol sunt scosi din „linistea” lor seculara – uneori totul se ridica cu doar câtiva milimetri, alteori cu câtiva metri. Pamântul pare in asemenea momente o simpla foaie de hârtie pe care cineva o scutura cu mâna… Si sa ne gândim ca ele dateaza din timpurile geologice; s-au nascut, de fapt, o data cu crusta terestra. Cutremurele pe care le cunoastem – si de care ne speriem atâta astazi – au aparut insa de-abia acum 220-300 de milioane de ani, atunci când intreaga crusta terestra era un singur bloc. Acesta a inceput sa se crape in bucati pe care geofizicenii le numesc placi. Prima dintre aceste fracturi pare sa fi fost cea care separa astazi placa americana de cea euroasiatica si de cea africana, intinzându-se din Groenlanda pâna in Tara de Foc. Din falia care se crease a inceput sa tâsneasca lava. Care, pentru a-si face loc, a impins continentele si le-a imprimat astfel o viteza de 10-20 de centimetri pe an. Astfel s-a creat platforma oceanului. Si o retea subacvatica de curenti care inconjoara globul de-a lungul a 64 000 km.    
     In ceea ce ne priveste, inconjurati in ultima vreme de o avalansa de cutremure in zone mai mult sau mai putin apropiate de noi, ne punem intrebarea daca exista de fapt o legatura intre acestea si zona noastra seismica vrânceana. Iata ce ne declara Dl. Ing. Horea Sandi, cercetator principal la INCERC: „Evenimentele seismice din lunile august si septembrie, din Turcia, Grecia si Taiwan, soldate cu pierderi grele de vieti omenesti si de bunuri, au alarmat, pe buna dreptate, societatea noastra. Fara a minimaliza aceste efecte, trebuie mentionat faptul ca, din punct de vedere seismologic, aceasta succesiune de evenimente nu reprezinta ceva neobisnuit. In fiecare an se produc pe planeta noastra zeci de cutremure cu magnitudine Richter 7,0 sau mai mari. Intâmplator, in perioada recenta acestea s-au produs in zone dens populate, ceea ce a dus la efectele cunoscute.    
     In ceea ce priveste zona seismogena vrânceana, nu este cunoscuta pâna in prezent o corelare semnificativa cu activitatea unor zone seismogene apropiate, cum ar fi cele din Turcia si Grecia. Exista un consens destul de larg asupra prognozarii unui cutremur vrâncean puternic pentru deceniul viitor, probabil dupa jumatatea acestuia.”