Descoperire de exceptie a arheologilor britanici

O doamna in vârsta de..
O doamna in vârsta de… 2000 de ani!
     
       Cu ocazia unor banale lucrari edilitare efectuate in aceasta primavara in capitala Regatului Unit, lânga Spitalfields Market, muncitorii au dat peste un sarcofag de piatra continând un sicriu din plumb. Acesta adapostea scheletul unei femei, perfect conservat. Obiectele de mare valoare gasite alaturi i-au facut pe arheologii de la British Museum, sositi urgent la fata locului, sa considere ca se afla in fata osemintelor „celei mai importante persoane de sex feminin ce a trait vreodata in Britannia romana”. Descoperirea cea mai uluitoare o reprezinta insa un manunchi de frunze, asezate la capatâiul persoanei inhumate si care, analizate cu C-14, s-au dovedit a fi vechi de aproape 2000 de ani! Profesorul Simon Thurley a declarat postului de radio BBC ca in nici unul dintre mormintele romane descoperite pe teritoriul fostei provincii imperiale nu au mai fost gasite resturi vegetale si sugereaza ca, departe de a fi vorba despre o componenta ritualica, „s-ar putea mai degraba sa ne aflam inaintea unui moment romantic. Probabil ca moartea acelei femei, – desigur o matroana provenind din noua aristocratie formata din amestecul cuceritorilor cu sefii de triburi locale – avusese loc toamna, iar iubitul ei, nemângâiat, depusese acel manunchi de frunze, ca un buchet de despartire, la capatâiul ei”. Mai mult, bratul stâng asezat pe piept sugereaza, in opinia arheologului britanic, ca ar putea fi vorba despre o inmormântare crestina, desi scutul gasit tot in sicriu este inscriptionat cu o larga gama de simboluri pagâne. Se spera ca analiza ADN sa releve mai multe despre „batrâna doamna”, care insa, dupa cum apreciaza specialistii, n-ar fi avut mai mult de 20 de ani când a murit. „Este o descoperire unica in toata Marea Britanie, spune curatorul Muzeului Londrei, dr. Jenny Hall. Caci, pâna acum, cunosteam destul de multe lucruri despre perioada când orasul se numea Londinium, dar extrem de putine despre conducatorii din acea perioada. O analiza preliminara a oaselor gasite releva faptul ca femeia aceasta avea o dieta foarte sanatoasa si o stare de sanatate perfecta când a murit. Suntem convinsi ca cercetarile viitoare ne vor spune mai multe despre ea si ne vor dezvalui, poate, si enigma mortii sale”. (G.T.)
     
     Iarna intregii planete se poate repeta!
       
     Acum 71.000 de ani, Pamântul a fost cuprins de o iarna generalizata. Uriase suprafete ale Europei, Africii si Asiei au fost acoperite de un strat consistent de zapada si gheata. In acea epoca – sustine arheologul american Stan Ambroise – s-a produs o eruptie vulcanica colosala a muntelui Toba din Sumatra. Aprecierile stiintifice arata ca o cantitate de peste patru mii de ori mai mare de cenusa decât cea emisa recent de vulcanul Sf.Elena a fost expulzata in atmosfera, provocând dezvoltarea unor nori uriasi deasupra unei treimi a planetei. Intunericul si frigul au cotropit zone imense ale globului, iar consecinta directa a fost moartea unui numar impresionant de oameni (aflati in paleolitic sau neolitic, depinde de zona geografica) si o migrare masiva a populatiilor, mai ales din zona Africii. Cei peste 800 de kilometri cubi de cenusa au determinat o „iarna vulcanica” timp de aproximativ opt ani. Peste 75 la suta din speciile de plante din emisfera nordica au disparut, iar temperatura maxima in acea perioada n-a crescut peste 21 de grade Celsius. Acest gen de catastrofa naturala se poate repeta, sustin specialistii, intrucât „rezervele” vulcanice ale Terrei sunt uriase, incomensurabile. O ipoteza extrem de interesanta este sustinuta de antropologi, ca o consecinta directa a acelei infioratoare eruptii vulcanice a muntelui Toba. Diversitatea genetica a populatiei actuale a lumii nu este la fel de mare ca acum 71.000 de ani. Extinctia unor mase largi de oameni, din diverse arii geografice, a condus inevitabil la o micsorare a patrimoniului genetic, la o „omogenizare” a raselor. Grupurile de supravietuitori, evadate din regiunile hibernale, s-au intâlnit in zonele mai ospitaliere, dupa migratii masive. O data cu disiparea norului de cenusa si reincalzirea treptata a climei, populatiile au inceput sa câstige in numar de componenti, insa zestrea genetica de dinaintea catastrofei s-a imputinat. Daca s-ar mai produce „fenomenul Toba”, atunci supravietuitorii Pamântului ar avea o diversitate genetica si mai mica – sustin antropologii. Sa speram ca asa ceva nu se va mai petrece… (PAUL IOAN)