Despre hyper – cd-rom si inventatori

          Am asistat, cu aproape trei ai în urma, la un moment rarisim: Academia Româna prezenta o inventie a unui român în fata specialistilor, a presei si, bineînteles cu membri ai Academiei de fata. Inventia se numea „Hyper CD-ROM”, creatie a fizicianului Eugen Pavel si înseamna, de fapt, un sistem de stocare a datelor.

          Am asistat, cu aproape trei ai în urma, la un moment rarisim: Academia Româna prezenta o inventie a unui român în fata specialistilor, a presei si, bineînteles cu membri ai Academiei de fata. Inventia se numea „Hyper CD-ROM”, creatie a fizicianului Eugen Pavel si înseamna, de fapt, un sistem de stocare a datelor. Cu memorie de computer, fireste. Dar o memorie care, pe un disc cu diametrul de 12 cm, facut dintr-un plastic special, stocheaza nu mai putin de 10.000 gigabiti informatie! Care este stocata – atentie! – tridimensional, o raza de laser, lucrând în domeniul miliardimilor de secunda, fiind capabila sa o „citeasca” si sa o traduca pe un player, pentru a fi procesata pe calculator.
          O revolutie, deci, asta ne propune fizicianul Pavel, înlocuind metalul din dischetele de memorie (perisabile, în procent de 20%) cu o combinatie de ceramici si metale rare, impregnate cu euroniu si cesiu. Si ca sa întelegem exact dimensiunea inventiei, va spun ca, rezistent la temperaturi de sute de grade, discul de memorie, nascut de mintea fizicianului Pavel, este capabil sa adaposteasca întreaga Biblioteca a Congresului SUA, cea mai mare din lume!
          Însotita si întarita de 4 brevete internationale (inclusiv unul american) si prezentata pe Internet, hyper-memoria d-lui Pavel avea toate sansele sa bata la poarta afirmarii internationale si sa aduca românului Eugen Pavel, si tarii lui, venituri uriase.
          Dar… a intervenit în primul rând concurenta, sistemele actuale de stocare a informatiei fiind aparate cu înversunare de producatorii lor. Apoi, player-ul, adica cititorul de memorie, o mare problema, rezolvata doar teoretic, si care cerea o investitie de câteva sute de mii de dolari pentru prototip si, înca mai complicat, câteva milioane de dolari pentru o serie de început. Evident, implicarea statului a fost în afara de orice discutie – statul român neinvestind aproape niciodata în inventii, de-a lungul istoriei sale. Apoi a intervenit însusi caracterul inventatorului, un autodistrugator luptând împotriva propriei persoane: dl Eugen Pavel a declarat sus si tare ca inventia lui este geniala – si este! -, ca el investeste roadele creierului sau de mare calibru – adevarat! – si ca deci eventualul investitor financiar sa faca bine si sa vina cu bani (multi) dar sa accepte un câstig mic, in jur de 10% – ceea ce va dati seama, nu a acceptat nimeni si nu ar accepta nimeni nicaieri in lume, indiferent cât ar fi interesul eventualilor investitori de fonduri de risc.
          Asa ca hyper-CD-ROM asteapta, si astazi, sub forma unei splendide idei, sa apara un Fat-Frumos bogat – putred de bogat – si întelegator – cumplit de întelegator – la toate, fitele cu care o sa-l întâmpine inventatorul român.
          Sic transit gloria mundi, dl Eugen Pavel merge direct pe urmele d-lui Andrei Hododi, inventator, pe vremuri, al excelentului material de constructii numit durref, azi mort si ingropat de însusi inventatorul lui.