Dr. ARCADIE PERCEK      „SA ADAUGI VIATA ANILOR…”

    
     – Un roman celebru se intitula „Va place Brahms?”..
    
     – Un roman celebru se intitula „Va place Brahms?”… Eu v-as întreba: Va place Don Quijote?     
     – Îmi place si Brahms, îmi place si Don Quijote. Este un personaj legendar, care, în special în anii copilariei, m-a fascinat pur si simplu.    
     – Daca ar fi sa va identificati cu personajele romanului, ce credeti ca ati fi: Don Quijote sau Sancho Panza?    
     – Eu mi-as dori sa ma identific cu Don Quijote, dar teama mi-e ca realitatea va fi Sancho Panza.    
     – Însa a fi Don Quijote înseamna si a te lupta cu morile de vânt. Este lupta medicului cu moartea o asemenea lupta?    
     – Lupta cu moartea nu este o lupta cu morile de vânt. Dupa mine, moartea face parte din viata. Viata si moartea merg împreuna, sunt fluvii care curg în aceeasi albie. Pe mine ma preocupa o idee la ora actuala, sa scriu o carte: „Între a trai si a exista…” Acolo vreau sa demonstrez ca drumul pe care merge medicina, de a adauga ani vietii, nu este cel mai bun, adica sa-l faca pe om sa traiasca o suta de ani. Drumul cel mai bun este sa adaugi viata anilor. Din acest motiv merg pe ideea ca moartea trebuie umanizata. Înca o data va spun: nu de moarte ma cutremur, ci de ce este înaintea ei, adica de batrânete.    
     Este si motto-ul cartii mele. Asa încât, ma preocupa ce poate face medicina pentru om, pentru a îmbatrâni cât mai târziu, pentru a îmbatrâni frumos. Când îmbatrânim frumos, nu avem acea spaima îngrozitoare fata de moarte…    
     – Sperati sa atingeti vârsta de, sa zicem, o suta de ani?    
     – O sa râdeti, dar eu, înca de când eram copil, mi-am propus sa traiesc 77 de ani. De ce? Pentru ca am avut niste lecturi din care am înteles ca un om cu bun simt la 77 de ani ar cam trebui sa se retraga… De ce? Pentru ca pe urma are de luptat cu batrânetea, care este o doamna îmbracata în negru care-ti prezinta pe o tava, în dreapta moartea, iar în stânga bolile pe care le aduce. Asa de mult m-a obsedat ideea aceasta, încât întotdeauna am dorit sa traiesc 77 de ani. O fi, n-o fi, …Zeus stie.    
     – Noi speram sa va înselati, sa va razgânditi si sa va avem înca multa vreme între noi. Va multumesc…