Electroluminiscenta

           Denumirea pare pompoasa dar va trebui sa o acceptam în vorbirea curenta, pentru ca efectele fenomenului de electroluminiscenta ne intra deja în viata de zi cu zi. Ce înseamna, exact? Orice emisie luminoasa se bazeaza pe un principiu fizic simplu: caderea unui electron spre un nivel inferior de energie, declansând o unda, din care ochiul omenesc percepe „vibratiile” situate între 400 si 800 nanometri (miliardimi de metru).

           Denumirea pare pompoasa dar va trebui sa o acceptam în vorbirea curenta, pentru ca efectele fenomenului de electroluminiscenta ne intra deja în viata de zi cu zi. Ce înseamna, exact? Orice emisie luminoasa se bazeaza pe un principiu fizic simplu: caderea unui electron spre un nivel inferior de energie, declansând o unda, din care ochiul omenesc percepe „vibratiile” situate între 400 si 800 nanometri (miliardimi de metru). Lampa electroluminiscenta însa – tubul cu neon, de pilda – actioneaza selectiv într-o potentiala cascada de electroni, astfel: conectata la o pila electrica, lampa injecteaza la polul sau negativ electroni cu energie ridicata, acestia „cad” – diferenta de potential – la nivelul de energie inferior, cu randament luminos foarte ridicat si sunt recuperati la polul pozitiv. Astfel se petrec lucrurile cu tuburile „clasice” umplute cu neon, care, supuse unei tensiuni electrice dau lumina rosie perfecta, la fel cele cu sodiu (lumina galbena) sau magneziu (verde curat).
          Dar dincolo de tuburile în care electroluminiscenta este „înfasata” în sticla, fenomenul apare si mai avantajos în cadrul cristalelor electroluminiscente: semnalizare, ecrane ale aparatelor, mici jucarii luminoase în forma de prisma – în care baza o constituie un cristal, un semiconductor de conductibilitate naturala mica, adesea dopat, adica saturat de atomi straini, care actioneaza cam ca grauntele de nisip din scoicile perlifere. Acestea ar fi, deci, diodele electroluminiscente, deja larg utilizate (cu eficacitate luminoasa de 100%!) dar, din pacate, înca inutilizabile pentru iluminatul pe scara larga.
           Totusi, diodele sunt aparate ideale pentru convertirea energiei electronice în lumina, spune energeticianul Fred Schubert, de la Centrul de Cercetari Fotonice al Universitatii din Boston, care a si prezentat, în ianuarie curent, un aparat de iluminat, ce consta dintr-o dioda cu lumina albastra, peste care este suprapusa o pelicula semiconductoare transformând o parte a luminii albastre în lumina portocalie – cu rezultatul ca, amestecând culorile, „dioda Schubert” raspândeste în jur o foarte frumoasa lumina alba. Un centimetru patrat de pe suprafata acestei diode, ne arata inventatorul, emite aceeasi lumina ca un bec clasic – dar consuma de 30 de ori mai putina energie electrica! Si, atentie, face acest lucru timp de 50000 de ore, în timp ce stravechiul si fragilul bec nu are viata decât 1500 de ore!
          Desigur, ca orice noua tehnologie, „dioda electroluminiscenta Schubert” costa înca mai mult decât ceea ce o familie simpla îsi poate permite, pentru a-si ilumina locuinta. În 5-6 ani însa, este de parere dr. Fred Schubert, iluminatul casnic si public se va fi schimbat cu totul, diodele ieftinindu-se pâna la a detrona becul cu fir incandescent, inventie a lui Thomas Alva Edison, deci a secolului al XIX-lea. Companiile LumiLedes (combinatie a societatilor Philips si Hewlett Packard), Osram si Siemens sunt printre cele care s-au lansat deja în aceasta revolutie, încercând, alaturi de specialistii de la Thomson, Sony si Pioneer, chiar sa umble pe urmele-înca-himericei diode organice, pe care licuricii o folosesc de la facerea lumii.
           De ce va scriu aceste rânduri? Pentru ca s-a întâmplat sa ma aflu de fata la un moment în care Guvernul României avea de hotarât daca dezvolta telefonia clasica – deci Romtelecom-ul, dinozaur apartinând istoriei tehnologiilor de telecomunicatie – sau pe cea mobila, prin telefoane celulare. Am intervenit atunci în dezbateri, încercând sa-i conving pe guvernanti sa renunte cu totul la stravechiul telefon inventat de Alexander Graham Bell si sa surprinda lumea întreaga, îmbratisând tehnologia futurista a telecomunicatiilor prin retelele mobile. Dupa unele ezitari, guvernantii au hotarât ca ambele tehnologii sa concureze pe piata româneasca. Poporul român însa a votat mult mai repede si mai bine, alegând sa ignore dinozaurul numit Romtelecom si sa dezvolte telefonia mobila: „celularele” pe care le folosesc astazi românii sunt în numar de 1500000 exemplare, România fiind depasita în ritmul de trecere la aceasta tehnologie doar de… China (50000000 aparate).
           Viitorul vine, observati, indiferent ca îl vrem sau nu.